N-aş vrea să devin avocatul parlamentarilor ce au votat noul sistem electoral, dar nu pot să nu observ că multe dintre obiecţiile aduse acum, post-factum, funcţionau ca argumente ale clasei politice să nu-şi schimbe sistemul de a fi aleşi.
Printr-o fericită conjunctură politică, mai cu o diversiune de tip referendum dinspre Cotroceni, mai cu şantaj între partide, politicienii au renunţat la argumentele-frână şi au reuşit totuşi să ajungă la un consens şi să treacă uninominalul prin Parlament.
Este poate cel mai elocvent gest politic al Parlamentului de la '92 încoace, după aprobarea Constituţiei şi cred că ar trebui să vedem partea bună a lucrurilor. Nicicând nu vom avea un sistem electoral ideal ? aşa ceva nu există, şi nu e ca girafa lui Moromete. Ar fi mult mai tonic pentru viaţa societăţii să vezi că s-a progresat în reforma politică şi nu că s-a dat înapoi.
Avantajele faţă de vechiul sistem electoral pe liste de partid nu pot fi ignorate. Să le luăm pe rând:
1. Se votează oameni, nu liste. Este foarte important să-ţi identifici, ca alegător, persoana care te reprezintă şi nu un grup de oameni cu identitate de partid. Va conta foarte mult statura şi priceperea candidatului, poate mai mult decât partidul din care face parte (cum se întâmplă la primăriile din urbanul mic şi rural).
2. Teritoriile parlamentarilor vor fi mult mai bine conturate. Un deputat sau un senator va avea clar în ?parohie? un oraş mare şi câteva comune, le va acoperi mult mai uşor şi va cunoaşte mai profund alegătorii. Responsabilitatea nu mai este disipată ca până acum între 8-10 parlamentari care acopereau un judeţ întreg şi de fapt nu acopereau nimic. Acum, dacă lipseşti din circumscripţie se vede, pentru că nu mai e nimeni în locul tău de deputat!
3. Se elimină inconvenientul sistemului uninominal pur, în care era posibil ca şi mai mult de 50% dintre alegători să nu fie reprezentaţi conform opţiunilor lor electorale. În sistemul votat zilele acestea se face o distribuire proporţională a voturilor alegătorilor.
Chiar şi numai aceste avantaje ar fi suficiente pentru a recunoaşte eficienţa mărită a noului sistem, dar mai sunt şi altele.
Cât despre dezavantaje, acestea nu sunt mai mari decât la votul pe liste. Cel mult sunt preluate de la acesta.
1. Se păstrează controlul partidului asupra candidaţilor. Să fim serioşi, de asta există partide şi, deocamdată, nu s-a inventat un instrument democratic mai bun pentru acţiunea politică. Evident că partidele, prin conducerile lor, vor controla strategic la nivel naţional acţiunile candidaţilor. Metehnele româneşti de ?control? nu vor fi eradicate printr-un sistem electoral. Chestiunea ţine de civilizaţie şi educaţie politică. Cine se simte încorsetat în partid poate alege varianta candidaturii independente, mai accesibilă în sistemul colegiilor uninominale.
2. Există varianta ca un candidat să câştige un colegiu şi să nu intre în Parlament din cauza prestaţiei slabe a partidului său. Şi în sistemul pe liste exista acelaşi risc: un candidat locomotivă de pe o listă să rateze Parlamentul pentru că partidul său n-a trecut pragul naţional. Este aceeaşi situaţie, nu poţi fi în Parlament cu un partid-om. Partidul este expresia unei democraţii naţionale sau măcar regionale.
3. Parlamentul va fi plin de manelişti, fotbalişti şi folclorişti. Da, dar nu mai mult ca şi până acum. Ba, probabil vor fi mai puţini. Până acum intrau la adăpostul listelor (nu ştiu vreun exemplu în care un astfel de personaj să fi fost cap de listă!), de acum trebuie să se exprime personal în campanie, la bătaie cu politicieni de meserie. Cred că electoratul român s-a mai maturizat şi a depăşit faza în care alegea după şuşanele şi meciuri de fotbal. Exemple: Gigi Becali n-a trecut pragul la europarlamentare, CV Tudor n-a mai hipnotizat publicul, iar referendumul încâlcit şi forţat de Băsescu nu a fost validat de electorat.
Aşadar, pentru cine vrea să vadă jumătatea plină a paharului uninominalului nu este foarte greu şi nici exagerat. Sau, desigur, avem varianta cu totul e rău şi pute în România.
Răzvan Mitroi
