Răzvan Mitroi: Dopingul tip Băsescu

Intuirea următoarelor mişcări strategice ale preşedintelui Băsescu a devenit un sport naţional pentru politicieni şi comentatori politici. Până acum, preşedintele a reuşit să surprindă aproape de fiecare dată. Ingeniozitatea sa politică trece mereu limite pe care societatea nu şi le închipuie. Ca mod de acţiune l-aş compara cu atleţii care se dopează. Cu ajutorul medicinei sportive, aceştia încearcă să devină mai puternici, mai rapizi, încălcând regulile fair-play-ului. Mecanismul este următorul: mai întâi sportivul ia diferite substanţe miraculoase inventate în centrele de cercetare arvunite de staff-urile sportivilor; concurează dopaţi cât concurează, după care vin laboratoarele antidoping şi încearcă să depisteze noile anabolizante. De abia după ceva timp, substanţa cu pricina e, eventual, introdusă pe lista interzisă şi staff-urile trec la alte sinteze de medicamente.

Aşa şi cu Băsescu al nostru. El e înaintea Constituţiei, a societăţii, a mediului politic. Se dopează cu prevederi care pe vremea lui Iliescu sau Constantinescu nici nu le-am fi visat şi după aceea Curtea Constituţională încearcă să refacă regulile jocului. Diferenţa faţă de lumea sportului este că această Curte Antidoping nu e în stare să interzică substanţele dopante ale lui Băsescu.

Aşa se face că preşedintele Băsescu şi-a rescris fişa postului, forţând permanent Constituţia. Noi (şi aici i-aş include şi pe susţinătorii preşedintelui) credeam că nu poate să fie partizan al vreunui partid, că n-are voie să fie o voce imperativă pe scena politică, Curtea a zis că ba da, are voie. Noi credeam că n-are voie să refuze o propune de ministru a premierului, Curtea zice că ba da. O dată. Acum suntem convinşi că nu poate respinge revocarea unui ministru (vezi Meleşcanu de la Apărare), dar parcă vedem că aceeaşi Curte îi găseşte şi aici o explicaţie savantă.

Cu un Băsescu astfel dopat, echilibrul instituţiilor statului nu mai poate fi menţinut. Spiritul Constituţiei, acela în care Preşedintele veghează şi Guvernul guvernează, este vorbă în vânt. Iar Curtea spune că alea nu sunt substanţe dopante, ci susţinătoare de efort. Că doar Băsescu e preşedinte-jucător! Lăsând la o parte potenţa lor politică în privinţa guvernării, liberalii sunt în permanenţă privaţi de dopingul practicat de Băsescu, sunt întotdeauna în urmă cu un metru şi îşi irosesc energiile pentru a rămâne într-o cursă inegală. În acest răstimp, Comisia Europeană ne întreabă ce facem cu Justiţia de merge aşa prost, NATO are emoţii asupra reuşitei celei mai mari reuniuni a organizaţiei de la înfiinţare, iar fondurile europene rămân în conturile de la Bruxelles pentru că România nu e în stare să le cheltuie. Show-urile televizate pro şi contra Băsescu nu vor mai putea înlocui însă mult timp bunăstarea românului.

P.S. pe post de pildă: Marion Jones, cea mai mare atletă a secolului XXI, a concurat dopată 7 ani, până când justiţia i-a dovedit vinovăţia. I-au fost retrase toate titlurile - 5 medalii olimpice şi 3 mondiale - şi a fost condamnată la 6 luni de închisoare.

Răzvan Mitroi