De la primele alegeri libere, din 1990, a devenit tot mai uşor, cu fiecare scrutin, să câştigi fotoliul prezidenţial. Asta pentru că românii, din diferite motive, au preferat să stea acasă şi să nu mai meargă la vot.
Cel mai recent preşedinte ales, Traian Băsescu, s-a cocoţat în Dealul Cotrocenilor cu mai puţin de jumătate din voturile cu care Ion Iliescu devenea primul preşedinte postdecembrist. Adică aproape un sfert din totalul celor cu drept de vot.
Dorinţa unui nou început i-a făcut pe români să meargă în '90 la vot într-un număr care nu avea să mai fie egalat niciodată.
"Duminica orbului" de la 20 mai 1990 a fost ziua care a cumulat toate recordurile în materie electorală în România: aproape toată populaţia cu drept de vot a mers la urne, iar preşedintele a fost ales cu un scor zdrobitor încă din primul tur.
La primele alegeri libere din România, au votat aproape 15 milioane de români, din peste17 milioane înscrişi pe listele electorale. Ceea ce înseamnă un procent-record de 86,19%. La fel poate fi catalogat şi procentul cu care Ion Iliescu a fost ales preşedinte: 85,07%, adică 12 milioane de voturi.
Deşi următoarele alegeri prezidenţiale au avut loc peste doi ani, cifrele din 1990 nu s-au mai repetat. În primul tur, din cei peste 16 milioane de alegători, pe liste au bifat votul 76,29%.
În turul doi au intrat Ion Iliescu şi Emil Constantinescu. Deşi statistic prezenţa la vot a înregistrat o scădere, la scrutinul decisiv din toamna lui 1992, au mers la urne puţin peste 12 milioane de români, adică 73,23%. Peste 7 milioane de români au mizat pe candidatul Iliescu. Acesta a primit astfel un al doilea mandat cu o durata mai mare, respectiv de 4 ani. Scorul obţinut la urne a fost de aproape două ori mai mic decât cel înregistrat în 1990.
La alegerile din 1996, puţin peste 13 milioane de români au exprimat o opţiune electorală, din totalul de peste 17 milioane. Emil Constantinescu ajungea la Cotroceni pe 17 noiembrie 1996 cu peste 7 milioane de voturi, mai puţine decât primise Iliescu în 1992, dar care reprezentau totuşi 54% din opţiunile alegătorilor.
Iar cifra acestora a scăzut de la un ciclu electoral la altul. Aşa se face că, în 2000, pentru a decide finala Iliescu - Vadim, au mers la urne doar 10 milioane de români, ceea ce înseamnă aproape 60%.
Putem trage următoarea concluzie: deşi, ca procentaj, Iliescu câştiga Cotroceniul cu peste 66% din totalul voturilor, era clar că numărul românilor interesaţi de cine urma să preia cârma ţării era în scădere, doar 6,6 milioane de electori.
Finala prezidenţială din 2004 a dus la Cotroceni preşedintele care a obţinut cel mai mic număr de voturi din istoria postdecembristă. Este vorba despre Traian Băsescu, pentru care au votat doar puţin peste jumătate din numărul total de electori. A fost un declin al legitimităţii instituţiei prezidenţiale exprimat printr-un minus de aproape 1,5 milioane de alegători. Practic, Băsescu a obţinut mai puţin de jumătate din voturile câştigate de Iliescu în 1990.
În 2009, în turul doi al prezidenţialelor, în care s-au confruntat Traian Băsescu şi Mircea Geoană, din totalul de peste 18 milioane de români cu drept de vot, s-au prezentat la urne aproape 60%.
O greşeală de imagine a contracandidatului şi un aparat de vot favorabil l-au scos pe Băsescu învingător la mustaţă, cu nici un procent în faţa contracandidatului Mircea Geoană.
La acest tur de scrutin, Autoritatea Electorală Permanentă a anunţat un număr de aproximativ 18,2 milioane de români cu drept de vot, la primul tur, iar pentru turul doi, de 18,3 milioane. Justificarea oferită: diferenţa provine din actualizările pe care le-au făcut primarii în listele electorale.
