Antena 3 CNN Politică Portret de candidat: Crin Antonescu, profesorul în goana după o filă de istorie

Portret de candidat: Crin Antonescu, profesorul în goana după o filă de istorie

8 minute de citit Publicat la 11:58 23 Oct 2009 Modificat la 11:58 23 Oct 2009
Portret de candidat: Crin Antonescu, profesorul în goana după o filă de istorie
Crin Antonescu, pe numele său întreg George Crin Laurenţiu Antonescu, se luptă în prezent cu crearea imaginii de ?Obama al României?, din postura candidatului cu cea mai mică vizibilitate, un hadicap pe care în ultima vreme a încercat să-l compenseze prin diverse luări de poziţie şi acţiuni precum iniţierea moţiunii de cenzură care a provocat căderea guvernul Boc II, sau propunerea unui guvern de tehnocraţi cu un independent premier, primarul Sibiului, Klaus Iohannis. Cu o campanie care împrumută elemente din filonul american, discurs de Casă Albă, campanie de strângere de fonduri pentru susţinerea propriiei sale campanii, un trecut nepătat de acuzaţii de corupţie, dar umbrit de lipsa de activitate şi iniţiativă parlamentară, având în spate un partid care acum poate să strângă roadele neangajării sale la guvernarea din ultimul an, Antonescu se anunţă o concurenţă serioasă pentru Mircea Geoană în turul întâi şi posibil pentru Traian Băsescu dacă accede în cea de-a doua rundă electorală pentru Cotroceni

La prima vedere, nimic din ceea ce reprezenta Antonescu la începutul acestui an nu părea a provoca dureri de cap principalilor săi contracandidaţi. Cu un comportament considerat mai mult boem, fostul rebel cu plete nu a avut o carieră fulminantă în politica dâmboviţeană. Ca şi Traian Băsescu, liderul liberal şi-a sacrificat la rândul său cariera profesională, cea de profesor de istorie, pe altarul mai îmbietor al politicii. Cu toate acestea, după 20 de ani de politică românească numele Crin Antonescu nu a fost atins de nici un scandal de corupţie sau de altă natură, singurul său călcâi vulnerabil fiind relaţia de prietenie cultivată cu controversatul om de afaceri şi lider liberal Dinu Patriciu, care nu de puţine ori i-a dus titulatura de ?om al mogulului?.

Perioada ?boemă?: Gruparea radicalilor liberali

Politician licenţiat în istorie-filosofie, cu cea mai scurtă declaraţie de avere dintre pretendenţii la fotoliul prezidenţial din Cotroceni, Antonescu şi-a făcut debutul în politică ca liberal, fiind cunoscut în anii '90 ca membru al aşa-zisului grup al radicalilor din acest partid format printre alţii din Dinu Patriciu, Horia Rusu, Călin Popescu Tăriceanu, Viorel Cataramă şi, mai târziu, actualul secund la cârma PNL, Ludovic Orban.

Intrat în politică în 1990, Antonescu s-a implicat în procesul de unificare al curentului liberal. În 1992 protestează împotriva ieşirii PNL din Convenţia Democratică şi intră în Partidul Alianţei Civice, recent înfiinţat, care era membru în CDR pe listele căreia obţine şi primul mandat de deputat. În anul 1993 din PAC s-a desprins Grupul Civic-Liberal. Din acest grup politic ce milita pentru unificarea liberală mai făceau parte, printre alţii, Stelian Tanase, Crin Antonescu, Alexandru Paleologu, Călin Anastasiu, Dan Grigore, Alexandru Popovici şi Ioan Ghişe. A urmat unificarea cu PL`93. În anul 1995 se desprinde din PL`93, Grupul Politic Liberal, din care au făcut parte Crin Antonescu, Stelian Tanase, Dan Grigore, Alexandru Paleologu, Valeriu Stoica şi alti numeroşi senatori şi deputaţi. Are loc unificarea cu PNL, Crin Antonescu primind funcţia de vicepreşedinte a acestui partid.

Oratoria ca practică legislativă

De altfel, Antonescu avea să dovedească o preferinţă pentru funcţiile politice în dauna celor executive sau parlamentare. Dacă la nivel guvernamental a ocupat doar funcţia de ministru al Tineretului şi Sportului, fiind coleg de cabinet cu actualul său rival Traian Băsescu în timpul guvernării CDR, pe linie legislativă Antonescu a tot ocupat mandate de parlamentar încă din 1992, după o încercare eşuată în 1990 de a câştiga un loc de deputat în cadrul primului Parlament post-Revoluţie.

Cariera sa de parlamentar nu a adus prea multe contribuţii activităţii legislative fiind cunoscut mai mult pentru talentul său de orator şi pentru desele sale absenţe de la lucrările din plen sau din comisiile de specialitate ale Parlamentului, dreptul de iniţiativă a unor proiecte de lege fiind de cele mai multe ori sacrificat pe altarul politicii de partid şi retoricii, eliberate însă de clişeele unui limbaj de lemn folosit de alţi colegi contemporani de ?suferinţă?. Este mai curând preocupat de atribuţiile şi implicaţiile politice ale funcţiilor de lider al grupului deputaţilor liberali şi de vicepreşedinte al Senatului, pe care a deţinut-o până mai acum o lună când a renunţat la ea, invocând faptul că nu doreşte să fie acuzat că se foloseşte de acest post şi de banii publici.

Ca ministru cederist s-a remarcat totuşi prin promovarea legii tineretului şi sportului prin care era introdusă renta viageră pentru sportivii de performanţă şi erau mărite primele pentru sportivi.

Prestaţia sa modestă ca parlamentar în legislatura 2004-2008 este marcată şi de decesul subit al soţiei sale suferinde de cancer. În 2004, ramâne văduv şi tată al unei fetiţe de 10 ani. Totuşi, evoluţia sa în legislativ a fost sancţionată de electorat la primele alegeri uninominale din toamna anului trecut. Obţine numai 20% din voturile colegiului uninominal din Sectorul 1 al Capitalei unde a concurat, dar câştigă mandatul de senator dorit în urma procesului de redistribuire.

Opozantul de serviciu

Pe linie de partid, timp de 14 ani se mulţumeşte cu funcţia de vicepreşedinte PNL, dar vocea sa devine din ce în ce mai ascultată în interiorul acestui partid, marcat de âcrize intestine şi măcinat de conflicte interne. Nu o dată intră la rândul său în polemici şi disensiuni cu diverşi conducători ai acestui partid, fiind de altfel perceput ca un exponent al aripii radicale a partidului. S-a opus ieşirii PNL din CDR în 1996, nu l-a primit cu braţele deschise pe Theodor Stolojan ca lider de partid, privindu-l ca pe un ?om al stângii? şi un apropiat al lui Ion Iliescu. Din 2005 a făcut opinie separată în partid, fiind un aprig opozant al noului preşedinte, Călin Popescu Tăriceanu şi al acţiunilor acestuia ca lider politic şi premier.

Nu s-a remarcat nici ca un susţinător al alianţei D.A. parafate cu PD-ul lui Traian Băsescu. Cu un lider de partid încorsetat de rigorile postului de premier, Antonescu îşi va clădi în perioada 2005-2008 imaginea de principala voce liberală care se opune tentativelor lui Traian Băsescu de întărire a autorităţii prezidenţiale prin formarea unui mare partid prezidenţial sau prin propunerile de revizuire a Constituţiei şi regimului politic.

?A treia cale şi moştenirea lui Tăriceanu?

În ciuda divergenţelor, Antonescu îl va sprijini pe Tăriceanu în războiul de uzură pe care acesta l-a purtat cu Băsescu după destrămarea Alianţei D.A., dar îl va face pe fostul premier liberal să plătească oalele sparte ale acestei colaborări cu funcţia de preşedinte al partidului, deşi acesta avea să obţină la alegerile parlamentare din 2008 cel mai bun scor electoral al PNL din ultimii 20 de ani.

La ultimul Congres, colegii săi de partid au ales însă ?A treia cale?, sintagmă sub care era perceput Antonescu, în comparaţie cu scenariul păstrarii lui Tăriceanu în fruntea PNL şi eventuala revenire a lui Stolojan în partid.

Instalat în fruntea PNL cu aportul lui Ludovic Orban şi a unor lideri de filiale nemulţumiţi de centralizarea actului decizional de către fostul lider de partid, Antonescu s-a erijat rapid drept primul candidat la preşedinţie. În iulie îşi lansează programul prezidenţial intitulat "E în puterea noastră să schimbăm puterea lor". Dator câştigării şefiei partidului cu un discurs anti-Băsescu, liderul liberal a pus în ultimele nouă luni toate tunurile pe actualul ocupant al scaunului prezidenţial de la Cotroceni.

Dator este Antonescu şi lui Tăriceanu care i-a lăsat moştenire un partid cu rezultate electorale excelente şi scos de la guvernare la momentul oportun. În prezent, decizia lui Tăriceanu de a băga partidul în Opoziţie după alegerile uninominale a fost cât se poate de benefică pentru PNL din punct de vedere electoral: actualul guvern, girat de preşedintele Băsescu, s-a confruntat cu criza economică, cu greve şi proteste sindicale, imaginea Executivului Boc fiind erodată şi influenţând lent, dar negativ, şi cota de încredere a electoratului în actualul preşedinte Traian Băsescu.

Propunerea Iohannis

Antonescu a căutat să profite şi de implicaţiile alianţei PSD cu PDL la guvernare. Folosindu-se de attu-ul său personal, discursul critic şi virulent, liderul PNL a putut să-şi construiască în primele nouă luni o retorică eficientă la adresa celor doi contracanditaţi, Traian Băsescu şi social-democratul Mircea Geoană.

Trecerea PSD în opoziţie şi relativa pasivitate a acesui partid în relaţia cu Cotroceniul, i-au permis temporar lui Antonescu să devină vioara întâi a Opoziţiei: el a fost cel care a promovat necesitatea unei noi moţiuni de cenzură, reuşind să ralieze UDMR şi PSD la eforturile sale de debarcare a guvernului Boc II şi tot el a preluat iniţiativa şi după votul de blam dat de Parlament, propunând un guvern de tehnocraţi şi scoţând din joben o nominalizare de premier independent care s-a bucurat de asentimentul şi beneficiază încă de sprijinul PSD, UDMR şi al grupului parlamentar al minorităţilor naţionale: Klaus Iohannis.

CURRICULUM VITAE
Nume şi prenume: Crin Antonescu
Data naşterii: 21 septembrie 1959
Locul naşterii: Tulcea
Stare civilă: proaspăt căsătorit după o perioadă de văduvie, o fiică din prima căsătorie
Profesia: politician, fost profesor de istorie
Studii
- Este doctorand al Universităţii Bucureşti
- A absolvit în 1985 Facultatea de Istorie Filosofie din cadrul Universităţii din  Bucureşti
Carieră:
Activitate profesională
- Din august 1989, timp de aproape un an, activează ca muzeograf, iar după Revoluţie se întoarce la catedră.
- În 1985 îşi începe cariera de profesor. Este repartizat în comuna Soleşti, din judeţul Vaslui. Se mută apoi mai aproape de casă şi predă în comuna Niculiţei, judeţul Tulcea.

Funcţii publice
- 1997 - 2000 ? ministru al Tineretului şi Sportului
Cariera politică
mai 2009 - desemnat oficial candidat PNL la alegerile prezidenţiale
martie 2009- preşedinte al PNL
decembrie 2008 ? septembrie 2009 - vicepreşedinte al Senatului
nov. 2008- senator PNL
februarie 2000 - purtător de cuvant al PNL
2000- 2008- lider al Grupului Parlamentar Liberal din Camera Deputaţilor
1995- 2007 - vicepreşedinte PNL
1996 - 1997 - liderul grupului parlamentar PNL din Camera Deputaţilor
1992-2008 ? deputat PNL
1990 - membru PNL, lider din acelaşi an al organizaţiei liberale din Tulcea



×
x close