Clasa politică, flancată de specialiştii din domeniu, a avut polemici aprige de-a lungul timpului, venind cu argumente pro şi contra pentru cea mai bună formă de parlamentarism. Partizanii unicameralismului au invocat rapiditatea, fluiditatea, cursivitatea activităţii legislative, înlesnirea relaţiei parlament-executiv, în paralel cu întreţinerea şi cheltuielile mai mici necesare pentru funcţaionarea unui aseemenea sistem legislativ. De cealalată parte, dezavantajele ţin mai mult de potenţialele riscuri pentru democraţie şi calitatatea activităţii legislative: o reprezentare mai scăzută şi mai puţin fidelă a voinţei electoratului, o reflectare mai slabă a unui spectru cât mai larg de interese şi aspiraţii, pericolul subordonării sau dominării parlamentului de către partidul care deţine majoritatea sau de către Guvern, plus scăderea calităţii şi consistenţei actului legislativ în favoarea celerităţii.
Bicameralismul este contestat pentru procedura de adoptarea a legilor mult mai anevoiasă. El presupune presupune un consens mai larg, o deschidere către dialog mai amplă, medieri între puncte de vedere diferite ale celor două camere dacă aceastea apar pe un proiect de lege - in general un mecanism mai greoi de adoptare a legilor, cu posibilitatea de respingere de către o cameră a unor proiecte legislative. Parlamentul bicameral presupune totodată o creştere considerabilă a costurilor, posibile disensiuni la nivelul camerelor, cât şi între acestea şi Executiv, chiar preşedinte, care ar agita scena politică, cu eventuale efecte negative în planul vieţii social-politice şi economice.
Imagine negativă a Parlamentului, versus economii de 30 de milioane de euro
Parlamentul bicameral al României se bucură în acest moment de o imagine foarte proastă şi de un nivel de încredere foarte scăzut din partea populaţiei. Calitatea slabă a unor aleşi, lipsa de randament legislativ cu sute de proiecte adoptate tacite sau cu termenul de adoptare depăşit, apărarea cu dinţii a propriilor pensii speciale, blocarea marilor dosare de corupţie invocată până şi în raportul Comisiei Europene, toate aceste aspecte au contribuit la erodarea imaginii acestei instituţii şi a reprezentanţilor săi. Ultimele sondaje efectuate şi pe această temă au creat premisele favorabile propunerii preşedintelui Traian Băsescu de organizare a unui referendum popular în ziua alegerilor prezidenţiale pe tema legislativului unicameral şi al reducerii numărului de parlamentari.
În plină criză economică pentru românul de rând cuvinte precum reducerea cheltuielilor Parlamentului şi descurajarea corupţiei au importanţă mai mare decât calitatea actului legislativ sau controlul reciproc al puterilor în stat.
Parlamentul României numără în prezent 137 de senatori şi 334 de deputaţi. Bugetul aprobat la începutul anului stabilea cheltuieli totale de 114 milioane de lei pentru Senat şi de 303 milioane de lei pentru Camera Deputaţilor. În aceste bugete intră atât cheltuielile propriu-zise ale parlamentarilor (salariul, biroul parlamentar din colegiul nominal în care a fost ales şi cel de la Parlament, cu toate dotările şi personalul aferent, maşina de serviciu, plata chiriei pentru cei care nu sunt din Bucureşti, diurna, etc), cât şi cele legate de întreţinerea spaţiului din Palatul Parlamentului.
O reducerea a aparatului legislativ de 171 parlamentari cu toată cohorta de consilieri şi funcţionari aferenţi, ar aduce o economie la stat mai mare decât bugetului Senatului, posibil peste 30 de milioane de euro anual, o sumă deloc de neglijat.
Spectrul autoritarismului
În tabăra adversarilor unicameralismului sunt invocate mai multe aspecte. Astfel, rapiditatea, usurinţa în adoptarea legilor, ar fi în detrimental calităţii şi consistentei actului legislativ, al unor dezbateri mai aprofundate în ceea ce priveşte propunerile avansate in Legislativ. Totodată, un Parlament unicameral ar crea premisele instaurării despotismului parlamentar sau chiar a dictaturii, pe fondul existenţei unei posibilităţi mai mari de subordonare sau dominare a sa de către o forţă politică care ar deţine majoritatea şi care ar putea lua hotărâri arbitrare în defavoarea drepturilor minorităţilor.
O altă problemă ar fi că, sub aspectul democraţiei, Parlamentul unicameral nu ar constitui o reprezentare prea fidelă a voinţei poporului. Parlamentul bicameral asigură o reprezentare mai largă a voinţei electoratului, a tuturor claselor şi grupărilor sociale, a forţelor politice existente.
Rol mai important pentru minorităţi
Singurii benficiari ai acestui sistem ar fi reprezentanţii minorităţilor naţionale care au asigurat prin constzituţie reprezentativitatea în parlament. Rolul lor ar putea creşte în cadrul unui parlament format numai din 300 de membri. Acest lucru a fost sesizat şi de către senatorul UDMR, Gyorgy Frunda. ?Dacă UDMR obţine 6% la viitoare alegeri, atunci din cei 300 de parlamentari noi am avea alţi 18. În total , minorităţile ar avea 36 de parlamentari, adică un procent de 12%?, a atras atenţia Frunda, în cadrul unei emisiuni televizate.. În prezent, din cei 471 de parlamentari, 49 aparţin minorităţilor, puţin peste 10% din total. În cazul unui parlamentar unicameral, importanţa lor ar creşte la 12%, un plus important în jocurile politice bazate pe votul din parlament.
Unicameralismul, specific ţărilor nordice
În UE, majoritatea statelor membre au parlament bicameral, însă există şi state în care legislativul are o singură cameră. La vecinii bulgari de la sud de Dunăre funcţionează Narodno Sabranie - Adunarea Naţională, cu 250 de membri, aleşi pentru patru ani. Camera Reprezentanţilor din Cipru are doar 57 de aleşi cu mandat pe 5 ani de zile. Mai toate ţările nordice au tradiţie unicamerală: Folketing în Danemarca, Eduskunta, parlamentul finlandez, cu 200 de membri sau Riksdag-ul suedez cu 349 de membri, aleşi pentru patru ani sunt exemple perfecte de funcţionarec a acestui sistem legislativ.
El poate fi regăsit şi în cazul ţărilor baltice: Estonia este reprezentată de 101 parlamentari în Riigikogu, în Lituania, Seimas este constituit la fiecare patru ani şi are 141 de parlamentari, iar Letonia are Saeima, cu 100 de membri, aleşi pentru patru ani.
Mai la sud, grecii se simt foarte bine reprezentaţi doar de o singură cameră legislativă formată din 300 de aleşi, Vouli ton Ellinon. Şi în Ungaria, sistemul unicameral este la el acasă: Országgyűlés, parlamentul unicameral, are 386 de membri aleşi pentru patru ani.
Şi Portugalia este reprezentată doar de 230 de parlamentari reuniţi în Assembleia da República.
Sistemul unicameral mai poate fi regăsit şi în cazul statelor nemembre UE: Croaţia, Norvegia, Serbia, Muntenegru, Turcia, Ucraina, Armenia, China, Bangladesh, Cuba, Islanda, Iran, Irak, Macedonia, Noua Zeelandă, Venezuela, Singapore, Coreea de Sud, Israel şi Liban sunt doar câteva din ţările care au optat pentru această formulă legislativă.
Avantajele şi dezavantajele sistemului bicameral
Avantaje
1. Controlul reciproc al celor două camere legislative, în paralel cu controlul mai riguros a activităţii executivului
2.Un proces legislativ de calitate, bazat pe o dezbatere mai eficace şi mai profundă
3. Reprezentativitate mai largă a populaţiei, un parlamentar fiind ales de un număr mai mic de electori
Dezavantaje
1. Procedură greoaie şi îndelungată de adoptare a actelor normative
2. Risc de lipsă de consens între cele două camere pe marginea unui proiect de lege
3. Costuri ridicate de întreţinere şi funcţionare datorat numărului mare de parlamentari şi personalului administrativ care îi deservesc
Avantajele şi dezavantajele sistemului unicameral
Avantaje
1. Proces mai rapid şi mai eficient de legiferare
2. Costuri mai reduse de funcţionare
3.Se elimină contradicţiile dintre cele două camere
4.Înlesnirea relaţiei Parlament-Executiv
Dezavantaje
1. Creează premisele autoritarismului şi deciziilor arbitrare, prin faptul că există o mult mai mare posibilitate de subordonare sau dominare a sa de către o forţă politică majoritară
2. Nu constituie o reprezentare prea fidelă a voinţei poporului, întrucât numărul redus al membrilor săi este limitativ
3. O calitate mai redusă a legilor elaborate, procesul electoral fiind unul mai superficial
4. Control mai slab al Executivului şi a Preşedinţiei
Marius Vulpe, Antena3.ro
