"Am început să mă interesez cine face chioşcuri, cât costă. Am pus primul chioşc între Bucureşti Berlin şi Cocor. Erau telefoane acolo. Am luat aprobare de la Palatul Telefoanelor, am demontat telefoanele şi am pus primul chioşc, care avea şase metri pătraţi. A fost senzaţional. M-am speriat de vânzări. Păi vindeam un sac de bani. Vindeam de toate: sucuri, dulciuri, tot felul de chestii. Veneau foarte mulţi oameni care voiau să lase lucruri în consignaţie: tricouri, biberoane de copii, ce aveau oamenii prin casă. După care a venit cineva şi mi-a zis: „Domn’e, dar de ce nu vindeţi aur?“. Zic: „Domn’e, aur? Aici, într-un chioşc?“. Zice: „Domn’e, ia încercaţi!“. Se aducea din Turcia aurul acela – dacă ştiţi – „bob de mazăre“, aşa îi zicea. Lanţuri şi brăţări... Puneam adaos 50%. După vreun an de zile am avut un control de la Poliţia Economică. Mi-a dat amendă că n-am voie să vând aur, că îmi trebuie un aviz de la BNR. N-am ştiut că n-am voie să vând. De ce să vă mint, am mai vândut vreo câţiva ani fără niciun aviz. Vindeam un kil de aur la trei zile…, aproximativ aşa.", a povestit Vanghelie pentru Adevărul.
