Ion Cristoiu anunță cu cine a votat în primul tur la prezidențiale

Jurnalistul Ion Cristoiu și-a făcut publică opțiunea de vot în primul tur al alegerilor prezidențiale. Cristoiu a spus că a votat cu Dan Barna, chiar dacă nu-l leagă nimic de candidatul USR-PLUS.

”De Dan Barna și USR nu mă leagă nimic.

Și totuși duminică, 10 noiembrie 2019, l-am votat pe Dan Barna.

De ce ?

Voi explica în cele ce urmează.

Joi seara, la emisiunea pe care o ține pe Realitatea Plus, Denis Rifai a făcut să se difuzeze cîteva secvențe din popasul electoral al Vioricăi Dăncilă într-o piață, pentru a lua roșii și a discuta cu zarzavagii. Cum candidata PSD era îmbrăcată în roșu, pe burtieră Denis Rifai a postat textul, vădit ironic:

Viorica Dăncilă în roșu la roșii.

Deni Rifai are un dinte (ar trebui să spun, dacă aș fi poet, un dințișor) împotriva femeii Viorica Dăncilă. Secvențele, burtiera și comentariile făcute în deschiderea dialogului cu subsemnatul se voiau ironizarea unui moment despre care nimeni nu putea spune că e altfel decît teatral.

Am fost de acord că momentul ținea de spectacolul electoral, de succesiunea de spectacole teatrale care e o campanie electorală.

Da, așa e, momentului îi lipsește autenticitatea, pentru că o gospodină, nu merge la piață, după roșii, însoțită de un alai de bărbați și femei. Numai că, întreb eu – am continuat polemizînd tocșoist cu Denis Rifai, Klaus Iohannis a fost cumva în această lună de campanie într-un asemenea turneu electoral? A dat el mîna cu un singur om simplu? A fost, doar la întîlniri cu activul de partid PNL, a citit discursuri scrise de alții. N-a fost la nici un interviu pe un post tv, nu neapărat la o confruntare cu ceilalți. N-a zis nimic în intervențiile sale de la întîlnirea cu activul despre mandatul de cinci ani, despre Proiectul său de țară. A ținut-o langa cu mărețele sale fapte de luptă împotriva PSD. De parcă țelul unui președinte al României se poate limita la intrigile împotriva unui partid. Toți ceilalți candidați au fost în turnee electorale, au poposit în Piețe, în aglomerații,, s-au întîlnit cu cetățenii, au participat la dezbateri.

Într-un cuvînt au cerut votul românilor.

Firește, astfel de acțiuni sunt electorale. Ele se înscriu după un secol de democrație europeană, în tradiția solidă a campaniilor electorale. Alegerile sunt momentul în care oamenii simpli trăiesc – chiar dacă uneori iluzoriu – satisfacția de a vedea pe politicieni făcîndu-le temenele ca să le obțină votul.

Singurul candidat care n-a respectat aceste datini democratice adevărate, care n-a respectat nici una dintre cerințele care țin de esența democrației, a fost Klaus Iohannis.

În tragedia lui Shakespeare, Coriolanus, Caius Martius, surpranumit Coriolanus, cuceritorul orașului Corioles, candidează la funcția de consul. Una dintre proceduri în asemenea împrejurări cerea ca pretendentul să-și arate Poporului rănile dobîndite în război. Coriolan refuză asta, și nu din pudoare, ci din trufie. El disprețuiește Plebea pe care o consideră nedemnă de a fi rugată de El să-i dea votul. Să se coboare el pînă la a face pe plac Plebei?! Ca urmare a acestui refuz, Coriolanus pierde postul și ajunge să fie exilat. Chiar dacă nu toți l-au citit pe Shakespeare, președinții postdecembriști la Președinție de la Ion Iliescu pînă la Traian Băsescu – s-au supus procedurilor de cucerire a electoratului, indiferent că le plăcea sau nu.

Singurul candidat post decembrist la Președinție care a refuzat să îndeplinească această minimă condiție pentru obținerea votului a fost Klaus Iohannis.

Nu s-a temut că va păți precum Coriolanus?

Nu, nu s-a temut.

Pentru că a refuzat disprețuitor să facă pe plac Poporului, Coriolanus a pierdut. Și toți cei care în istorie i-au urmat exemplu au pierdut. Klaus Iohannis nu s-a temut pentru că, spre deosebire de Coriolanus, de politicienii din democrațiile moderne, el are la dispoziție Camarila cu epoleți. Și generalii din instituțiile de forță l-au încredințat că nu va trebui să se coboare pînă la nivelul Plebei.

Va cîștiga primul tur și fără să facă nimic.

Păstrîndu-se acolo Sus, vorba poetului, Nemuritor și Rece.”, scrie Ion Cristoiu, pe blogul său personal.