2020. Învinși și învingători în Pandemie. Azi: Învingător e Marcel Ciolacu. Nu neapărat și PSD

În aprecierea rezultatelor obținute de partide la scrutinul din 6 decembrie 2020, am folosit, pentru serialul 2020. Învinși și învingători în Pandemie, ceea ce am numit raportarea și la altceva decât la rezultat. În cazul alegerilor locale, PNL s-a mulțumit să se raporteze doar la rezultat. Ca urmare, PNL a fost lovit de o beție de pe urma succeselor, de fapt, a unor false succese, ceea ce a făcut ca partidul să piardă la parlamentare: n-a întreprins nimic pentru a corecta erorile din campania pentru locale.

Aprecierea rezultatului trebuia să țină cont de multe alte elemente: compararea cu toate rezultatele de la alegerile din postdecembrism, luarea în calcul a obiectivelor asumate de un partid, stare de luptă a partidului.

”Putem proclama pe Marcel Ciolacu drept marele învingător al alegerilor din Pandemie”

Dacă luăm în calcul toate aceste elemente, putem proclama pe Marcel Ciolacu drept marele învingător al alegerilor din Pandemie. Pe Marcel Ciolacu. Asta nu înseamnă că și PSD.

Afirmația, nițel derutantă, are nevoie, pentru a fi înțeleasă, de trecerea în revistă a conducerii PSD de către Marcel Ciolacu. Imediat după al doilea tur, într-un Comitet Național Executiv, președinta PSD Viorica Dăncilă și-a dat demisia. Președinția interimară a partidului a fost preluată de Marcel Ciolacu, președintele Camerei Deputaților. Puțină lume știe că Marcel Ciolacu avea în momentul preluării o concepție clară despre ceea ce trebuia să se întâmple cu PSD. Și anume că PSD nu mai are încotro: Trebuie să devină pe placul Puterilor Garante.

Alegerile europarlamentare din 26 mai 2019 au coborât PSD de la 45%, cât avusese la alegerile generale din 11 decembrie 2016, la 22,50%. La o adică, nu atât scorul conta, cât mai ales întreaga situație a PSD. Sub conducerea lui Liviu Dragnea, din ianuarie 2017 până în mai 2019, PSD devenise un partid nefrecventabil în Uniunea Europeană. Pe plan intern, printr-o Diversiune abilă, meșterită de Sistemul Instituțiilor de forță, PSD fusese redus la eticheta de Ciumă Roșie. Nu e cazul să demontăm aici mecanismele prin care partidului i se pusese o etichetă incorectă, fie și pentru că PSD n-avea nici o legătură cu demult răposatul PCR. Important rămâne că scorul catastrofal de la europarlamentare își avea explicația și în administrarea catastrofală a țării. PSD schimbase în doar doi ani doi premieri prin Moțiune de cenzură împotriva propriului Guvern, promovase în posturi cheie mulți neaveniți. În postdecembrism, PSD fusese acuzat de multe rele. Niciodată nu fusese criticat pentru proastă administrare a țării. Era limpede că presiunea de pe plan intern avea nu doar complice, dar și factor determinant, presiunea de pe plan extern. Părea că în Cancelariile Puterilor Garante, acolo unde, ca întotdeauna în Istorie, se hotărăște soarta unei țări ca România, se luase decizia dispariției PSD. Experiența Liviu Dragnea (un partid care cîștigase zdrobitor alegerile parlamentare tindea către politica de tip Victor Orban) nu mai trebuia repetată. Pentru acest obiectiv lucra Sistemul Instituțiilor de forță, condus de Klaus Iohannis. Evoluția evenimentelor a arătat că aceasta era Operațiunea. A venit condamnarea și arestarea lui Liviu Dragnea, care n-avusese prevederea să nu-l prindă momentul în fruntea PSD.

”Din nenorocire pentru Klaus Iohannis, a venit Pandemia”

Au urmat pierderea Guvernului și mai apoi pierderea prezidențialelor în chip rușinos. Operațiunea de desființare a PSD sau mai precis concretizarea Planului extern (avîndu-l ca șef de proiect pe Klaus Iohannis) prevedea organizarea de alegeri anticipate în vară și tot în vară de alegeri locale. Totul părea a merge ca un ceasornic. Klaus Iohannis reușise ceea ce nici un președinte postdecembrist nu reușise. Să declanșeze mecanismul alegerilor anticipate.

Din nenorocire pentru Klaus Iohannis, a venit Pandemia. Și toate planurile lui Klaus Iohannis s-au dus dracului.

Printre acestea se număra și înfrângerea catastrofală a PSD la alegerile anticipate. PSD-ului i se prevedea un scor umilitor. Se înțelege că asta ar fi însemnat sfârșitul PSD. Marcel Ciolacu ar fi fost dat jos. Ar fi urmat o bătălie acerbă pentru șefia partidului. Concomitent, o parte însemnată din partid ar fi mers la Pro România. Mulți parlamentari ar fi mizat pe PNL. Din fericire pentru Marcel Ciolacu alegerile anticipate nu s-au ținut. Abia pe 6 decembrie 2020 au avut loc. Au fost amânate și alegerile locale, pentru 27 septembrie 2020. Criza sanitară, dublată de Criza de comunicare a PNL, au făcut ca Guvernarea PNL să se erodeze dramatic până pe 6 decembrie 2020. Pandemia a lucrat în favoarea lui Marcel Ciolacu.

Marcel Ciolacu n-a stat cu mâinile în sân

Marcel Ciolacu n-a stat cu mâinile în sân. La finele lui august a obținut șefia PSD și a promovat, pe bază de Moțiune, o echipă de oameni care îi era apropiată, dar și capabilă, în frunte cu Vasile Dâncu, să schimbe imaginea partidului. Moțiunea de la Congresul Extraordinar pe baza căreia Marcel Ciolacu a obținut victoria propunea o adevărată Revoluție în PSD. Prin eliminarea oricărei forme de suveranism, de naționalism, prin trecerea în plan secund a pensionarilor și a politicii de pomeni electorale, prin pledoaria pentru concretizarea tezelor privind Justiția promovate de Uniunea Europeană, PSD a devenit frecventabil pentru marile cancelarii. Alegerile locale au adus PSD un scor bun, deși teoretic electoratul tradițional al PSD nu s-a mai regăsit în programul partidului. Pentru alegerile din 6 decembrie 2020, Marcel Ciolacu a impus o listă de candidați superioară în planul imaginii europene celei propuse de PNL. A fost cea mai riscantă acțiune a lui Marcel Ciolacu. Baronii locali puteau boicota partidul. Pandemia l-a salvat din nou pe Marcel Ciolacu. Prezența scăzută la vot a favorizat partidele cu structuri în teritoriu. La o asemenea prezență era normal ca PSD să obțină aproape 30%. În postdecembrism, cel mai mic scor obținut de PSD a fost cel de la alegerile din 3 noiembrie 1996: aproximativ 22% din voturi. Un scor explicabil prin povara celor șase ani de putere PSD-istă. După doisprezece ani de putere PSD-istă, te-ai fi așteptat ca la 6 decembrie 2020, PSD să obțină mai puțin de 22%. Scorul cel mai mare al PSD a fost obținut în decembrie 2016: 45% din voturi. Ar fi o imensă greșeală să raportăm acest scor, unic în felul său, la scorul din 2020. Marcel Ciolacu a mai luat o decizie riscantă. A mers cu PSD în alegeri fără alianțele tradiționale. O decizie riscantă, pentru că alte partide de Stânga puteau lua voturi de la PSD.

Pandemia a lucrat în favoarea lui Marcel Ciolacu și prin intrarea AUR în Parlament. AUR a preluat toate temele tradiționale ale PSD abandonate de Marcel Ciolacu. Astfel asupra AUR s-au concentrat toate acuzațiile aduse PSD-ului condus de Liviu Dragnea. În aceste condiții, PSD și-a adâncit imaginea de partid european, corespunzător cerințelor marilor puteri.

”În realitate, lui Marcel Ciolacu nici nu i-a trecut prin cap să ajungă acum la guvernare”

După alegeri Marcel Ciolacu a făcut mare caz de dreptul PSD de a propune premierul desemnat. A fost un joc electoral. În realitate, lui Marcel Ciolacu nici nu i-a trecut prin cap să ajungă acum la guvernare. Obiectivul său a fost de a obține un scor bun în condițiile unei schimbări la față a PSD. Cu acest scor, PSD, avantajat și de calitatea noilor parlamentari și de renunțarea la alianțe, poate acționa în Opoziție ca o mașinărie antiguvernamentală. Mai ales că prin scorul de la alegeri PSD e partidul cu cel mai puternic grup din Parlament. Majoritatea parlamentară de Centru Dreapta e alcătuită din trei grupuri parlamentare. Nici unul dintre acestea nu-l egalează pe cel al PSD. Dacă majoritatea parlamentară se poate destrăma, lăsând fiecare partid pe cont propriu, grupul parlamentar al PSD rămâne mai departe cel mai puternic.

Se poate spune că Marcel Ciolacu a avut noroc cu carul. 2020 i-a adus drept cadoul și pierderea alegerilor de către Gabriela Firea. Cu o Gabriela Firea realeasă, viața lui Marcel Ciolacu la șefia PSD n-ar fi fost prea ușoară.

30% e un succes al lui Marcel Ciolacu. Da, dar ajutat de condițiile excepționale ale lui 2020. Nu cred că aceste condiții se vor repeta la alegerile din 2024. Va fi mai mult decât interesant de urmărit dacă PSD, cu noua înfățișare, va reuși să sară acest prag.

Deocamdată, crește AUR.
Operațiunea de schimbare la față a PSD a fost un succes pentru Marcel Ciolacu. Clasarea pe primul loc la scrutin a consolidat puterea lui Marcel Ciolacu în PSD și asupra PSD. De acum încolo el poate continua reformarea PSD. Întrebarea e dacă prin această reformă PSD nu e condamnat să rămână la 30%. În aceste condiții, Învingătorul e Marcel Ciolacu. Nu însă și PSD”, scrie Ion Cristoiu pe blogul personal.