România va sprijini o eventuală majorare modică a contribuţiei naţionale la bugetul UE, astfel încât să fie menţinute alocări adecvate pentru politicile Uniunii, în special pentru politica de coeziune şi cea agricolă comună, a declarat preşedintele Klaus Iohannis, care a participat, vineri, la reuniunea informală a Consiliului European de la Bruxelles.
Potrivit unui comunicat al Administraţiei Prezidenţiale, pentru România, viitorul cadru bugetar al UE post 2020, care a fost discutat la reuniunea informală a Consiliului European, prezintă o importanţă aparte, fiind unul dintre principalele dosare pe care ţara noastră le va gestiona pe durata mandatului preşedinţiei Consiliului UE.
"Preşedintele Klaus Iohannis a evidenţiat importanţa menţinerii unităţii statelor membre spre obţinerea unui consens, subliniind faptul că România va acţiona, în calitate de preşedinţie a Consiliului UE, pentru facilitarea unui acord politic privind bugetul Uniunii Europene după 2020", se precizează în comunicat.
Şeful statului a susţinut că procesul de negociere trebuie să conducă la un buget al Uniunii "ambiţios, modern şi care să permită avansarea proiectului european şi să răspundă aşteptărilor tuturor cetăţenilor UE".
De asemenea, el a evidenţiat necesitatea unui buget suficient, care să susţină în continuare finanţarea adecvată a politicilor care au condus la creştere şi dezvoltare.
"Preşedintele Klaus Iohannis a subliniat necesitatea creşterii convergenţei ca principală prioritate, cu menţinerea alocărilor substanţiale pentru politicile tradiţionale ale UE, care şi-au demonstrat valoarea adăugată şi beneficiile pentru statele membre. În acest sens, preşedintele României s-a pronunţat pentru finanţarea adecvată a Politicii de Coeziune în vederea reducerii decalajelor dintre statele membre şi regiuni, dar şi pentru reformarea acesteia pentru a răspunde cât mai bine nevoilor actuale ale statelor membre UE", arată Administraţia Prezidenţială.
În ceea ce priveşte finanţarea noilor priorităţi se arată că Uniunea Europeană trebuie echipată mai bine cu mijloace financiare care să permită un răspuns adecvat la noile provocări (securitate şi apărare, migraţie, cercetare), respectiv adaptarea la noile realităţi la nivel global, însă acest lucru nu trebuie să se facă în detrimentul politicilor şi fondurilor care au susţinut substanţial procesul de creştere şi de recuperare a decalajelor de dezvoltare în interiorul Uniunii.
