INTERVIU. Bogdan Stanoevici, candidat la președinție: Trebuie să terminăm cu scandalurile și cearta!

A ales să se facă actor pentru că a fost cucerit de scena de iubire din „Pe aripile vântului”, iar mai apoi a fost atras de politică pentru că a vrut să ducă adevărul din artă și în lumea unde se spun cele mai multe minciuni. Vorbim despre actorul și politicianul Bogdan Stanoevici. Mai nou, candidat la președinție.

Într-un interviu acordat în exclusivitate pentru antena3.ro, acesta vorbește despre actorie și politică, despre oamenii care l-au inspirat, obiectivele pe care le are și despre ”foamea nebună de a scormoni sub coaja lucrurilor”.

R: De ce ați ales să mergeți pe drumul actoriei? Ce v-a motivat?

Bogdan Stanoevici: E o poveste foarte veche. Totul a început de la grădiniță, la un spectacol de sfârșit de an. Eram îmbrăcați toți în niște șorțulețe albastre. Trebuia să spun poezia și nu îmi aminteam cum începe. I-am zis profesoarei că știu versul, chiar și când mi l-a șoptit la ureche. Am spus poezia, lumea râdea în sală și la final oamenii m-au aplaudat. Eu mă înclinam și lumea mă aplauda. A continuat apoi când aveam 7-8 ani. Stăteam deasupra cinematografului Volga și pentru că eram prea mic să merg, băieții mai mari din bloc au deschis o fereastră din interiorul cinematografului și noi ăștia mici am intrat acolo, am văzut scena celebră din ”Pe aripile vântului” când Rhett o săruta pe Scarlett. Mi-am spus din clipa aia că asta trebuie să fac, să fiu si eu artist, ca să pot să pup fetele. Am ajuns apoi de la Cercul Trompetiștilor la Cercul de Teatru, iar acolo au fost primele contacte cu ce înseamnă această meserie. Și microbul, pe care îl aveam fără discuție, nu din familie, s-a instalat.

A urmat examenul, am intrat, am fost primul. Am rămas 13 băieți pe 7 locuri din 300 și de atunci cifra 13 a început să mă urmărească toată viața. Toate reușitele mele se leagă de un 13. . Am început meseria, am avut șansa să lucrez la Teatrul Național deja din anul 1 de facultate. L-am avut profesor pe Amza Pellea. În perioada respectivă noi chiar aveam acești monștrii sacri ai Teatrului românesc care ne erau profesori și cu care ne vedeam în fiecare zi pe culoare. Din 78 până în 88 am făcut foarte multe filme, 13 filme, 16 telefilme, foarte multe piese de teatru.

Cunoscut și iubit de toată lumea

Lumea mă știa, mă iubea. Și puteam să rezolv foarte multe probleme. Nu neapărat pentru mine ci pentru vecinii mei, pentru bloc. Am rezolvat în perioada în care se închideau gazele, nu aveam lumină. Prin relații personale am obținut să ne conecteze sistemul de alimentare electrică la Spitalul de Urgență. Am rezolvat și cu gazele împreună cu un prieten de-al meu. Am făcut o conexiune cu alimentarea cu gaze, la conductele care alimentau ambasadele. Întotdeauna am avut această preocupare de a face ce ține de mine pentru ceilalți. Mi s-a părut că asta e important. Meseria asta e o meserie făcută pentru oameni. Acest lucru m-a ajutat și în politică aveam acest concept a ceea ce pot face pentru ceilalți.

Lecție aplicată și în viață

R: Într-o declarație spuneți că Amza Pellea și Tudor Vornicu au fost tații dumneavoastră adoptivi. Cum și-au pus amprenta asupra personalității dumneavoastră?

Bogdan Stanoevici: Amza Pellea mi-a dat una dintre cele mai mari lecții de viața vorbindu-mi despre meseria de actor și mi-a zis că dacă tu nu crezi în ceea ce spui, oamenii din sală nu vor crede niciodată, iar replicile se vor duce în rampă și nu vei conta. Am aflat mai târziu de la soția lui că într-adevăr Amza ar fi vrut să aibă și un fiu care să o protejeze pe Oana. Poate că în mine vedea acel fiu și am învățat de la el foarte multe lucruri. Mi-a spus și o frază foarte frumoasă: „Sunt momente în care Dumnezeu coboară în scene printre actori, dar el nu coboară decât atunci când vibrația sufletului actorului este atât de puternică încât ajunge până la el. În seara aceasta Dumnezeu a coborât din cer și a fost lângă tine”. Apoi am învățat de la el cum să privești lumea, cum să privești ce se întâmplă. Spunea că are: „O foame nebună de a scormoni sub coaja lucrurilor”. Foarte frumos. Am învățat să mă duc dincolo de ceea ce se vede. În spatele cojii lucrurilor poți găsi lucruri absolut excepționale.

Într-adevăr, am învățat să mă duc dincolo de ceea ce se vede. Să caut mai mult decât ni se arată. Am făcut asta și cu oamenii dar și cu situațiile în care m-am aflat. De multe ori, în spatele cojii lucrurilor, poți găsi niște lucruri absolut excepționale. Poți găsi și mizerie și lucruri mai puțin plăcute. Tudor Vornicu este și cel la care am debutat la televiziune. Am spus o poezie de a lui Topârceanu, „Duelul” și avusesem o idee să o spun bâlbâindu-mă. A avut un succes fulminant. După ce s-a dat emisiunea, în următoarea jumătate de oră, s-a primit telefon la Vornicu direct, de la un tovarăș care acuza că l-am imitat pe Ceaușescu. M-a salvat atunci. Și a mai făcut-o încă o dată la la un spectacol omagial pentru Ceaușescu.

„Am plecat dintr-o Românie în care exista multă mizerie, dar în care nimeni nu murea de foame”

R: În 1989 ați plecat în Franța pentru o lungă perioadă de timp. Cum era România când ați plecat și cum ați găsit-o când v-ați întors acasă?

Bogdan Stanoevici: Din anumite puncte de vedere, când am plecat, am lăsat o Românie în care exista multă mizerie în care exista multă sărăcie, dar în care nu murea nimeni de foame. În care existau reguli, disciplină, profesioniști în funcțiile de conducere. Din aceste puncte de vedere, am lăsat o Românie în care era foarte bine organizată. Am plecat dintr-o România care nu mai avea datorii externe. Am trăit în acei ani în care datoria României să fie plătită, dar poate că a meritat. Stăteam să mă gândesc acum că poate a meritat pentru că în viață cred că merită să ne sacrificăm pentru un țel comun și acela e România.

Am venit după 15 ani pentru prima dată acasă și am găsit această nouă Românie. Iar primul contact m-a lăsat fără respirație pentru că am văzut coaja lucrurilor, am văzut ceea ce se vedea frumos, am văzut clădirile, am văzut noile centre comerciale. Arăta bine, arăta ca în afară. Era curat. Am stat o lună și ceva. Iar atunci am văzut ce e și sub coaja lucrurilor și am început să văd și partea mai puțin frumoasă. Am văzut că nu prea mai exista respect față de oameni, că nu mai era disciplină. Fiecare avea impresia că poate face orice, că e democrație. Sunt foarte mulți care gândesc așa pentru că acești conducători ai țării au lăsat să se întâmple așa. Au abandonat principiile, au abandonat grija față de om.

De la actorie, la politică

R: Cum v-ați hotărât să intrați în politică?

Bogdan Stanoevici: Aici a fost un concurs de împrejurări. Am cochetat cu politica în Franța. În orășelul în care locuiam, cineva, care era în consiliul local și deputat în același timp, candida pentru a fi primarul acelui oraș. Mi-a propus să îl ajut în campanie electorală pe partea de comunicare. Am acceptat să ne sfătuim pe această campanie, fără să fiu plătit. I-am dat niște sfaturi importante, m-a ascultat și a câștigat. Am participat și eu la victoria lui. Apoi mi s-au făcut propuneri de către un parlamentar să intru cu el în campanie, dar asta însemna să fie program full-time. Ăsta a fost primul contact cu politica de acolo.

Am venit în România, iar în 2013, premierul Victor Ponta atunci, mi-a propus să intru în guvernul lui pe poziția de ministru delegat al Românilor de Pretutindeni din simplul motiv că am trăit foarte mult în străinătate. Condiția mea a fost să nu intru în partid. Trei zile mi-a luat să mă hotărăsc. Am avut două realizări importante: pentru cei din Diaspora am obținut eliminarea a trei taxe consulare foarte grele și scumpe și pe partea de teritorii istorice problemele din Valea Timocului.

Despre candidatura la prezidențiale: Un gând care mi-a venit într-o noapte la New York

R: Cum ați decis să candidați la prezidențiale?

Bogdan Stanoevici: E un gând care mi-a venit într-o noapte la New York plimbându-mă prin oraș, eram prima dată în SUA, avusesem niște întâlniri. Negociasem și un contract pentru construirea unei centuri suspendate pe modelul japonez, în jurul Bucureștiului pentru descongestionarea traficului. Negociasem cu un trust foarte important al cărui patron era un român, care fusese contactat de primăria New York pentru prelungirea metroului newyorkez. Am negociat cu el, era încântat că poate face ceva pentru țara lui. Nu a interesat pe nimeni acest proiect al meu. Mi s-a răspuns că nu e cazul și mi-am dat seama că nu este niciodată momentul pentru cei care conduc și că trebuie să fie cineva acolo sus care să aibă viziune pe termen mediu și lung. M-am gândit, dar de ce nu aș candida eu? De ce nu m-aș lupta eu să obțin această funcție să fac aceste schimbări? A fi ministru nu e o meserie. Asta s-a coroborat cu ce am văzut urât, cu ceea ce am văzut urât în politica română. Am avut întotdeauna în cap o frază de a mamei mele, care a fost întotdeauna patrioată. A iubit țara asta așa cum m-a iubit pe mine. A venit de două ori în țară și a fost dezamăgită de ce a văzut. Mi-a zis dacă o să mă simt în stare să fac tot ce pot pentru a schimba tot ce e strâmb în țara asta, iar după ce a plecat spre stele am spus că această frază e o obligație pentru mine și în clipa în care am considerat că sunt în măsură, atunci am decis. A fost anul acesta de Paște. Ce se va întâmpla cu copiii noștri. Pentru ei trebuie să ne preocupăm să trăiască într-o altă Românie. Trebuie să votăm așa cum crede fiecare dintre noi. Și dacă vrem să schimbăm ceva din țara asta e ultimul tren. Dacă îi vom vota tot pe ăștia în 50 de ani România nu va mai exista. Va fi o țară sfârtecată în bucăți între unii și alții.

R: Ce reacția au avut familia și prietenii dumneavoastră, dupa ce au aflat hotărârea pe care ați luat-o?

Bogdan Stanoevici: Fiul meu a fost extrem de mândru. În momentul când i-am spus că am strâns peste cele 200.000 de semnături a trimis un mesaj către un prieten. A spus că am reușit să strâng singur aceste semnături și pot să fiu candidat la președinția României și e tare mândru de mine. Chiar m-a topit fraza asta. Prietenii foarte mulți au zis că n-am nicio șansă. Șansa ți-o faci, ți-o construiești, șansa ți-o dă și Dumnezeu. Dacă Dumnezeu consideră că nu eu trebuie să fiu acolo, nu voi fi acolo. Proiectul meu de țară pe cele cinci subiecte esențiale pentru mine s-a născut dintre discuțiile între mine și oamenii cei mulți. Acum prietenii din ce în ce mai mulți, care vor să se implice și material în campania mea electorală sunt foarte mândrii și mă susțin.

Trebuie să terminăm cu scandaluri, cu cearta și războiul permanent între Palate

Am făcut un pact al păcii între oameni. L-am scos pe Facebook, apoi am văzut că s-au făcut pacturi fel de fel. Ultimul este al lui Hunor care a făcut unul aproape identic cu al meu. Trebuie să terminăm cu scandaluri, cu cearta și războiul permanent între Palate. De aia trebuie un președinte independent, care nu are partide la care să aibă obligații.

Aduc în lumea politică adevărul actorului de pe scenă. Folosesc meseria de actor în această lume politică.

R: Ce caracteristici îl leagă pe actorul și politicianul Bogdan Stanoevici?

Bogdan Stanoevici: Să găsim lucrul bun de la fiecare pentru scopul comun. E ca la actori. Să crezi în ceea ce spui ca să creadă cel din fața ta. Și eu chiar folosesc meseria de actor în această lume politică.

Eu aduc în lumea politică exact adevărul actorului de pe scenă, exact relația cu oamenii din sală și credința în propriile cuvinte. Din experiența mea de actor aduc exact această conexiune cu oamenii cei mulți. Nu toți pot să audă aceleași lucruri. Eu vorbesc oamenilor pe limba lor. Vorbesc cu cuvinte normale. Important e cum ne exprimăm în așa fel oamenii să înțeleagă ce vrem. Actorul asta face, spune adevărul.

Nu voi accepta niciun fel de avantaje nemeritate!

R: În bătălia cu contracandidații dumneavoastră, cu ce atuuri veniți? Cum încercați să câștigați încrederea și votul cetățenilor?

Bogdan Stanoevici: Am un atuu major și anume faptul că eu vorbesc cu sufletul. Eu propun lucruri concrete. Nu mă arunc în cuvinte deșarte. Eu le vorbesc oamenilor după ce i-am ascultat. Doar așa poți să răspunzi cererii oamenilor celor mulți. Politicienii nici nu vor să mai asculte. Nu îi interesează nici nu le convine să asculte. Mai am un atuu, nu voi accepta niciun fel de avantaje nemeritate, de către nimeni.

R: Care sunt principalele obiective pe care doriți să le îndepliniți dacă ajungeți în fotoliul de la Cotroceni?

Legea e aceeași pentru toată lumea. Toți politicienii au privilegii, nu există așa ceva. Și nu va mai exista niciun privilegiu. Vor exista toate criteriile care sunt în Constituție până când o vom schimba și care sunt în lege. Și depolitizarea totală a numirilor funcțiilor de conducere, mai ales în justiție, dar și în toate celelalte domenii. Voi spune adevărul și voi spune și ceea ce nu vom putea face. A conduce un stat nu înseamnă să spui doar ce se așteaptă oamenii să audă. Înseamnă și să le spui ceea ce nu se poate. Nu or să le convină, o să se supere pe tine. Dar mai bine așa decât să trebuiască peste câțiva să plătească împrumuturile acestea aberante.

România, din nou acasă! Românii doresc pace, demnitate, siguranță, iubire, disciplină și justiție!

R: Ce mesaj le transmiteți românilor, pentru a ajunge la inimile lor?

Bogdan Stanoevici: Sloganul meu a reieșit tot din discuțiile pe care le-am avut cu oamenii. Cuvintele care reieșau erau pace, demnitate, siguranță, iubire, disciplină, justiție. Adunând toate aceste cuvinte a reieșit sloganul meu care este România, din nou acasă! Cum spuneam, la români este foarte important cuvântul ”acasă”. Acasă înseamnă iubire, liniște, siguranță, fericirea de a fi, disciplină, reguli și respect. Și acasă este locul în care toți românii vor să se întoarcă în fiecare seară. România din nou acasă, pentru ca mâine toți copiii să vrea să rămână acasă.