Ce a răspuns Ciolacu când a fost întrebat cu cine ar vrea să intre în turul 2 al alegerilor prezidențiale
Publicat acum 1 ora si 53 minute
"Eu fac dimineață un expresso la prima oră. Nu prea mai ies să beau o cafea, nu toți apreciază o cafea bună. Le dau cafea bună, mulți beau cu lapte.", a mărturisit Florin Cîțu.
"Îmi place, de fapt să ies, sa stau la o cafea, sunt câteva locuri bune în București. Aceasta este partea bună a globalizării și a faptului că România totuși se dezvoltă. Chiar și în perioada asta de criză, de pandemie multe cafenele au fost ok și am consumat și eu de la ele să le ajut.
Dar îmi place foarte mult să stau la o terasă să beau o cafea. Asta îmi lipsea, să stau la terasă și să beau cafea. Oamenii au nevoie de componenta asta socială, să stai la o terasă, să bei o cafea, să mănânci ceva, să ieși din zona ta, să fii cu prietenii."
"Vreau ca românii să se urce pe autostradă la Constanța și să ajungă lejer la Viena să bea o cafea"
"Vreau ca românii să se urce pe autostradă la Constanța și să ajungă lejer la Viena să bea o cafea. Vreau să trecem Carpații cu autostrada, e foarte important pentru mine. Trebuie să unim România: și Ardealul și Moldova și Muntenia să fie unite și prin autostrăzi. E important, că așa le dezvoltăm pe toate”, a adăugat el.
"Trebuie să dezvoltăm România. Trebuie să legi aceste regiuni. Și ele se vor dezvolta natural. Nu trebuie să faci vreun plan național. Toată lumea vine cu un plan național de dezvoltare. Eu nu cred în așa ceva - planuri pe 20-30 de ani care îți spun investim aici, aici. Nu. Capitalul se duce acolo unde randamentul e cel mai mare. Oricât de interesanți și inteligenți am fi noi, nu știm mai bine decât persoanele private - cei care-și asumă riscul, până la urmă, ce să facă cu banii lor. Noi doar trebuie să le creăm niște condiții în care să dezvolte”, a explicat premierul.
"Asta a fost o problemă în România, în ultimii 30 de ani: că oamenii care au încercat ceva pe banii lor au pierdut"
"Rolul meu și al nostru ca stat este să asigurăm regulile care trebuie respectate de toată lumea și acele reguli nu sunt invazive. Și asta este ceea ce spun mereu, că statul nu poate să îți dea sfaturi in ceea ce faci tu. Tu știi cel mai bine ce trebuie să faci, e timpul tău, sunt banii tăi, experiența ta.
Eu am mai fost și sunt avocatul acestui sistem prin care permite oamenilor să încerce, pentru că sunt banii lor, e viața lor, să încerce, iar dacă greșesc să nu îi penalizam, ci să îi sprijinim ca să poată să o ia de la început.
Asta a fost o problemă în România în ultimii 30 de ani și anume că oamenii care au încercați ceva pe banii lor și au pierdut, au fost stigmatizați în societate, ăla a dat faliment,e ceva grav...dar oamenii așa învață.
Dar dacă societatea îi marginalizează, stigmatizează pe cei care greșesc aceștia se vor duce în altă parte și câștigă. De aceea societăți cum este cea din Statele Unite câștigă foarte mult, pentru că oameni care încearcă și greșesc și nu sunt stigmatizați la ei în țară. Se duc acolo, încearcă ,greșesc, încearcă și, la un moment dat, câștigă.
Sunt oameni care au acestă spirit antreprenorial care nu se predau, evident că sunt și oameni care dau faliment și nu reușesc să ajungă la rezultate, dar așa ne dezvoltăm ca societate, așa reușim.
Dacă noi vrem să avem o viitor ne trebuie efervescență, la companii mici și mijlocii, acolo unde avem Startup. Faptul că le pornesc, se închid pornesc, se închid, este un lucru bun. Ar fi ciudat să rămână multe și mici pe termen lung, nu ne ajută cu nimic. Pe noi ne interesează să avem companii care cresc, care sparg bariera, avem exemple de succes.
Aceasta este mentalitatea pe care vreau să o construim în România în perioada următoare, să permitem oamenilor să își asume riscuri, responsabilități și să fie răsplătiți de societate.
Știm pe restaurante, că 50% dintre ele care se deschid dau faliment. Ceea ce trebuie să înțelegem noi că nu este o tragedie, dar experiența acestor oameni care au încercat are cea mai mare valoare. Înveți din greșeli și construiește. Așa se dezvoltă tot ce avem astăzi."
Începuturile lui Florin Cîțu: În America nu aveam niciun ban. Am spălat vasele un trimestru, am lucrat la cantină în campus, poștaș în campus
Am plecat la 19 -20 de ani, cam prin 1992. În anii ' 90, americanii aveau tot felul de burse fulbright etc. Eu am plecat cu o bursă finanțată de Guvernul american, acea bursă era pentru est-europeni. Am câștigat-o eu, poate nu a aplicat nimeni, nu știu, poate am fost norocos. Si nu mi-au dat bani decât pentru cazare și masă și trebuia să plătesc și școala, cărțile. Totul era foarte scump și atunci am scris câteva eseuri și am câștigat o bursă pentru 2 ani, a trebuit să am note mari ca să mă pot menține.
Numai că acolo nu aveam niciun ban și a trebui să lucrez. Am lucrat din prima zi, am spălat vasele un trimestru, am lucrat la cantină în campus, poștaș în campus și am lucrat apoi la un centru audiovizual unde era OK si iarna și vara și jucam fotbal în echipa universității, a colegiului.
Deci tot timpul eram la școală, muncă, antrenament de dimineață până seara și așa am văzut America am primii ani, cu echipa de fotbal. Eram mijlocaș stânga sau atacant.
Dar și aici când am ajuns aveam 50 kg si americanii au zis ești bun la mingii dar uita-te putin la fundașii noștri, care erau toți cei mari, puternici și m-am pus la antrenament și am făcut sală un trimestru, în care am pus 20 de kg pe mine și am mers mai departe. Si apoi am jucat, n primul an am fost mai puțin titular, abia mai apoi a fost ok, dar a trebuit să intru în sistemul lor și așa am văzut America cu echipa de fotbal.
Nu aveam alți bani să văd America și atunci mergeam cu echipa, mâncam la McDonald's și le povesteam tuturor pe drum cum este să trăiești în comunism și toți ziceau să nu ajungem acolo.
Eșecurile din carieră
"Am avut multe eșecuri, cariera profesională nu este liniară și de exemplu în banking ajungi la un platou și la un moment dat succesul pe care l-am avut în cariera de banking a ajuns la un platou și îți dai seama că nu prea mai poți. Și începi să faci greșeli și atunci ori iei o decizie, ori o ia viața pentru tine.
Am făcut o mutare în Luxemburg în 2004 am lucrat la BEI, nu m-am acomodat cu locul și atunci trebuie să mergi mai departe și după două luni de zile am plecat. Și acolo puteam să accept să rămân, dar nu am putut."
La ce materii din școală l-au încurajat părinții să învețe
"Părinții mei au fost mai relaxați și mi-au spus să fac treabă doar la acele materii ca are îmi plac...engleză, matematică, fizică, cam astea."
