În februarie 2004, când Guvernul Năstase se afla încă la putere, premierul de acum, Emil Boc, declara în Parlament că situaţia în care se află pensionarii este similară, dacă nu chiar mai rea, cu cea în care ar fi nevoiţi să trăiască dacă România s-ar afla într-un război.
Boc spunea atunci că promisiunile făcute de PSD în campanie s-au dovedit a fi "vorbe goale" şi că "pensionarii au ajuns să fie umiliţi până la punctul de a se simţi o povară pentru stat". În plus, spunea Boc, "grija zilei de mâine îţi acaparează cu desăvârşire viaţa"
Acum, Guvernul condus de acelaşi Emil Boc a decis să reducă pensiile cu 15%, măsură contestată atât de sindicate, cât şi de către unii parlamentari care susţin actualul Guvern.
Discursul integral susţinut atunci de Emil Boc se află pe site-ul oficial al Camerei Deputaţilor. Reproducem mai jos câteva dintre fragmentele pe care premierul de acum pare să le fi uitat în anii care s-au scurs de atunci şi până în prezent:
- Promisiunile făcute pensionarilor de către P.S.D. în campania electorală, în mai bine de 3 ani de guvernare, s-au dovedit vorbe la fel de goale ca şi sacoşele cu care cetăţenii de vârsta a treia ai României se duc şi se întorc zilnic de la piaţă sau de la magazine.
- În afara politicii de recorelare simbolică a pensiilor, în unele cazuri cu echivalentul unei jumătăţi de covrig, pensionarilor li s-au aruncat doar fumigene în ochi, ochii împăienjeniţi de foame şi lipsa medicamentelor compensate, datorită crizei fără precedent din sistemul de îngrijire a sănătăţii. În rest, doar promisiuni.
- ...semne ale paranoiei care îi face pe guvernanţi să se vadă la putere până la sfârşitul lumii. Singurul demers concret în favoarea pensionarilor a fost umilitoarea cutie a milei...
- Pensionarii au ajuns să fie umiliţi până la punctul de a se simţi o povară pentru stat, în ciuda faptului că acest stat administrează fonduri la care şi vârstnicii de astăzi şi-au adus contribuţia, iar o bună parte din contribuţiile acestora se regăsesc în buzunarele potentaţilor partidului de guvernământ.
- Securitatea alimentară a pensionarilor este grav pusă în pericol. Cea mai mare parte a lor nu-şi pot asigura minimul de calorii necesare. În condiţiile în care consumul alimentar din ziua de astăzi, a cetăţeanului, este comparabil cu cel pe care statul i l-ar asigura pe bază de raţii sau cartele în cazul declanşării unui război, în unele cazuri chiar mai mic şi oricum extrem de mic în raport cu recomandările Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii privind alimentaţia raţională, cel mai mult de suferit au pensionarii.
- Concluzia: mâncăm ca la război!
- Grija zilei de mâine îţi acaparează cu desăvârşire viaţa şi te transformi dintr-o fiinţă umană într-o fiinţă biologică.
- ...această viaţă de cerşetori este viaţa lor obişnuită şi sunt puşi în situaţia de a nu mai vedea nici o ieşire din sărăcia cruntă la care au fost aruncaţi, din nepăsare, din lăcomia guvernanţilor, preocupaţi doar de averile lor.
- Solicit Guvernului să-şi facă o prioritate absolută, de prim rang, prin adoptarea urgentă a măsurilor necesare pentru aducerea pensiilor la un nivel decent de cel puţin 100 de euro, din respect faţă de aceşti oameni.
- Majorarea tuturor pensiilor, în aşa fel încât cea mai mică pensie să nu fie sub 4 milioane, ar trebui să constituie un prim pas, înainte de a avea în vedere alte măsuri, indiferent dacă acestea poartă numele de recorelare, reaşezare, recalculare sau alte nume, inventate în birourile confortabile din ministere, pe care mulţi cetăţeni nici măcar nu le înţeleg.
- O pensie din care nu-ţi poţi cumpăra nici măcar alimentele pe care statul le consideră potrivite pentru o raţie de război, nu poate fi numită pensie, ci în cel mai bun caz ajutor de supravieţuire.
- Iar dacă raţia de tranziţie a milioane de români este mai mică decât raţia de război, acesta este semnul că România se află în plin război: cel al Guvernului cu proprii cetăţeni.
Sursă foto: Agerpres
Antena3.ro
