"Ce are el și ne-ar trebui și nouă? Am spune că mai nimic, în urmă cu 25 de ani era un om normal și nimic nu îl recomanda pentru vreo funcție. Ca să înțelegem cât de neadecvat se prezenta, când strănuta, colegii nu îi urau sănătate, ci finețe. Ce e drept, avea oarece carismă, priză bună la public și un zâmbet frumos, cu toți dinții.", a scris Eduard Helvig, fostul director al SRI, pe o rețea socială.
"A, era să uit, avea și un fel de onestitate a cărătorului de piane pe care nu o apreciezi în mod deosebit, dar nici nu te lasă rece. Pentru mulți din jurul său, o calitate mai mult decât importantă, care avea să îl îmbrace în costum și să îl arunce în lumina reflectoarelor.
În cercurile înalte a ajuns numit, și nu ales. Mă rog, se mai întâmplă…
Putea foarte ușor să își piardă mințile, rațiunea sau măsura. Nu a făcut-o, ba dimpotrivă. În lumea discursurilor de plastic, omul livra o proză cinstită și smerită. Ba chiar lumea a început să-l suspecteze de simțul umorului, lucru deloc de neglijat pentru că venea de unde venea. S-a bătut pentru ce credea, a avut noroc, a avut ghinion, a dat afară nume importante și a adus în față altele și mai importante. Probabil că a pierdut mai mult decât a câștigat, dar ce mai contează!?!
A renunțat la șefie atunci când nimeni nu îl contesta, fără vanități, orgolii sau scandal. Nu a plecat pentru că nu mai putea, ci pentru că simțea că era cazul să încheie un ciclu. Ceea ce, să recunoaștem, nu vedem prea des. Când simți că ai făcut ceva semnificativ, grația de a renunța îți vine la îndemână.
Puterea adevărată se arată atunci când poți renunța la ea fără să fii împins pe scări. Dacă ar fi să recomand unor tineri un model de urmat, el este unul dintre numele care îmi vine în minte. Mulțumim pentru călătorie, Jurgen Klopp.", a mai transmis Eduard Helvig.
