Fostul preşedinte Ion Iliescu este acuzat de procurorii militari că el este cel care a dat ordinul pentru evacuarea în forţă a manifestanţilor din Piaţa Universităţii, inclusiv prin folosirea unor muncitori din marile întreprinderi din Bucureşti, în timp ce Sorin Roşca Stănescu şi-a auzit vecinul prin perete cum discuta despre venirea minerilor în iunie 1990.
În rechizitoriul prin care Ion Iliescu a fost trimis în judecată în dosarul Mineriada se arată că, la începutul lunii iunie 1990, la sediul FSN, au avut loc mai multe întâlniri la care au participat, printre alţii, Ion Iliescu, Petre Roman, Alexandru Sassu, Nicolae Dide, Adrian Sârbu, Cazimir Ionescu, Adrian Năstase, Vladimir Pastii, Silvian Ionescu, Bogdan Niculescu Duvăz, pentru a discuta modalităţile de îndepărtare a manifestanţilor din Piaţa Universităţii.
După alegerile din 20 mai 1990, numărul participanţilor la manifestaţiile din Piaţa Universităţii a scăzut la câteva sute, iar pe timpul nopţii, uneori, mai rămâneau în Piaţa Universităţii chiar şi sub 100 de persoane. Cu toate acestea, cei care au declarat greva foamei şi-au continuat această formă de protest.
În cadrul unei întâlniri de la sediul FSN, s-a pus în discuţie eliberarea Pieţei Universităţii, luându-se în calcul trei scenarii: neintervenţia forţelor de ordine, intervenţia forţelor de ordine pentru eliberarea Pieţei Universităţii de persoanele care continuau să demonstreze, implicarea muncitorilor în eliberarea Pieţei şi, în mod special, a minerilor având în vedere precedentele intervenţii ale acestora, din 28 - 29 ianuarie 1990 şi respectiv 18 - 19 februarie 1990.
Unii dintre cei prezenţi s-au opus eliberării Pieţei Universităţii, cu motivarea că numărul celor prezenţi în Piaţă este în continuă scădere, iar demonstraţiile se vor stinge de la sine. Cel care s-a opus angrenării unor grupuri de muncitori în degajarea Pieţei Universităţii a fost Bogdan Niculescu-Duvăz.
În ziua de 11 iunie 1990, la sediul Guvernului, a avut loc o şedinţă condusă de Ion Iliescu şi Petre Roman, la care au mai participat şi prim viceprim-ministrul Gelu Voican Voiculescu, ministrul de Interne Mihai Chiţac, directorul SRI Virgil Măgureanu, şeful IGPR Corneliu Diamandescu, şeful Marelui Stat Major Vasile Ionel, procurorul general Gheorghe Robu, adjunctul procurorului general şi şeful Direcţiei Procuraturii Militare Mugurel Florescu, Dan Iosif, Bogdan Niculescu Duvăz şi Adrian Severin. Subiectul acestei şedinţe l-a constituit intervenţia forţelor de ordine pentru înlăturarea demonstranţilor din Piaţa Universităţii.
"Ion Iliescu a dorit ca această acţiune să se desfăşoare în data de 12 iunie 1990, însă Mihai Chiţac a avut o obiecţiune solicitând ca întreaga operaţiune să se desfăşoare în dimineaţa de 13 iunie 1990, aceasta pentru a avea timp în vederea organizării acţiunii. De asemenea, ministrul de Interne, Mihai Chiţac, a mai solicitat ca poliţia să fie ajutată de către armată pentru blocarea străzilor care converg spre Piaţa Universităţii, pentru a se împiedica pătrunderea populaţiei în zonă, până la curăţarea zonei. Ion Iliescu, referindu-se la posibilitatea ca Piaţa Universităţii să fie reocupată de către manifestanţi, a spus că: "Vom aduce câteva mii de muncitori care, după eliberarea pieţei, vor pătrunde şi vor staţiona, paşnic, o perioadă de timp până la normalizarea circulaţiei", se arată în declaraţiile date de Mihai Chiţac şi Dan Iosif.
Procurorii militari susţin că, prin această decizie de a folosi forţe civile împotriva altor civili, Ion Iliescu a încălcat, în mod grav, normele ce caracterizează un stat de drept, întrucât rolul său de preşedinte ales, iar în acel moment de preşedinte al CPUN, era de a veghea la respectarea drepturilor tuturor cetăţenilor ţării şi de a susţine, în mod imparţial, interesele şi opţiunile acestora.
Parchetul mai spune în rechizitoriu că preşedintele Federaţiei Sindicatelor Miniere, Ion Napău, ştia încă din jurul acestei date de 11 iunie 1990 că Ion Iliescu doreşte să aducă mineri în Bucureşti, pentru a face curăţenie în Piaţa Universităţii.
Această concluzie reiese din declaraţia martorului Ion Cioacă, lider de sindicat la Exploatarea Minieră Câmpulung, care a afirmat: "Fac precizarea că, în jurul datei de 11 iunie 1990, mă aflam la Bucureşti. Cu această ocazie m-am dus la Federaţia Naţională a Minerilor din România, care era reprezentată de Ion Napău, pentru rezolvarea unor probleme de serviciu. După o discuţie cu privire la problemele de serviciu, am plecat cu acesta prin oraş, ajungând şi la Piaţa Universităţii. Când am ajuns în dreptul manifestanţilor, Ion Napău mi-a replicat: 'Auzi bă ce vrea preşedintele ţării, să venim noi cu minerii din ţară, să facem curăţenie în Bucureşti'. Atunci eu am replicat: 'Ce mă, tu eşti nebun? Ce rost are să ne implicăm noi sindicatele în restabilirea ordinii în Bucureşti, în condiţiile în care preşedintele şi guvernul a fost ales în mod democratic şi are la îndemână alte instituţii pentru menţinerea ordinii'. El mi-a replicat că e nevoie de o forţă, respectiv de noi, minerii, întrucât armata nu se mai implică, iar miliţia reprezintă o forţă slăbită".
Aducerea minerilor pentru degajarea Pieţei Universităţii este confirmată şi de Sorin Roşca Stănescu, care era în iunie 1990 vecin de apartament cu Dumitru S. Nicolae, un om apropiat de Ion Iliescu.
"Eram vecin de apartament pe strada 10 Mese, nr. 8, cu profesorul N. S. Dumitru, care în perioada respectivă ocupa o funcţie extrem de importantă în FSN şi care era un apropiat al lui Ion Iliescu. Acesta l-a inspirat, conform declaraţiilor pe care mi le-a făcut, pe Iliescu, atunci când Iliescu a făcut o analogie dintre manifestanţii din Piaţa Universităţii şi legionari. Întrucât apartamentele noastre erau despărţite de un perete improvizat, foarte subţire, fără să vreau, am auzit, în zilele anterioare datei de 13 iunie 1990, cum acesta vorbea frecvent, cu diverse persoane, pronunţând cuvântul mineri. Acelaşi lucru s-a petrecut şi în data de 13 iunie 1990, seara, şi pe parcursul nopţii. Nu am reuşit însă să aud conţinutul acestor mesaje telefonice", a declarat Roşca Stănescu.
În rechizitoriu se mai arată că, în perioada 11 - 15 iunie 1990, din ordinul lui Virgil Măgureanu, toţi şefii Secţiilor Judeţene de Informaţii au fost convocaţi la Bucureşti, la o şedinţă, cu o ordine de zi banală. La comanda Secţiilor Judeţene de Informaţii se aflau, la acea dată, ofiţeri provenind din rândurile Ministerului Apărării Naţionale, iar locţiitorii acestora erau ofiţeri proveniţi din structurile fostei Securităţi comuniste. Prin dislocarea din teritoriu a comandanţilor Secţiilor Judeţene de Informaţii, la comanda acestora au rămas, în perioada respectivă, ofiţeri de securitate de carieră.
În opinia procurorilor, acest fapt dovedeşte că Virgil Măgureanu a dorit ca la conducerea structurilor teritoriale ale SRI să fie oameni pe care să se poată baza în derularea evenimentelor ce trebuiau să aibă loc în zilele următoare.
Tot la 11 iunie 1990, la sediul SRI, a avut loc o şedinţă la care au participat toţi ofiţerii cu funcţii de conducere din structura centrală a serviciului. Aceasta şedinţă a fost condusă de Virgil Măgureanu şi a avut pe ordinea de zi un punct unic care se referea la pregătirea eliminării manifestanţilor care mai existau în Piaţa Universităţii.
Semnificativă în acest sens este declaraţia dată de gen. Mircea Chelaru, care la data respectivă îndeplinea funcţia de director al Diviziei de Contraspionaj din cadrul SRI: "În bordul din 11 iunie 1990, punctul unic al ordinii de zi a fost acela de a pregăti eliminarea grupului permanent din Piaţa Universităţii. La această şedinţă a participat tot bordul SRI, condus de domnul Virgil Măgureanu. Având informaţiile din luna mai 1990, completate cu informaţii indirect, cum că existau nişte locaţii în Bucureşti în care sunt depozitate arme albe de agresiune - bâte, cocktailuri Molotov, s-a supus la vot eliminarea grupului dur din Piaţa Universităţii. Am fost singurul care am votat împotrivă, explicându-le că, oricum este o acţiune civică în curs de stingere şi nu este nevoie să se folosească forţa ci, dimpotrivă, intensificarea dialogului persuasiv cu protestatarii. Tot în bord, Virgil Măgureanu a afirmat că trebuie să mergem la Petre Roman să-l convingem să dea ordinul".
În dimineaţa zilei de 12 iunie 1990, ministrul Apărării, Victor Atanasie Stănculescu, a plecat în Germania, la Berlin, unde avea loc o întâlnire a miniştrilor apărării din statele membre ale Tratatului de la Varşovia. Acesta a revenit în ţară, în dimineaţa zilei de 14 iunie 1990. În respectivul interval de timp, la comanda armatei s-a aflat Vasile Ionel, cel care fusese numit de Ion Iliescu, în decembrie 1989, în funcţia de prim-adjunct al ministrului Apărării Naţionale, se mai arată în rechizitoriu.
Pe 12 iunie 1990, la sediul FSN, Dumitru S. Nicolae a avut o întâlnire cu persoane cu funcţii de conducere în partid, pe tema mobilizării unor muncitori din Bucureşti care, în ziua următoare, să fie aduşi în Piaţa Universităţii pentru a-i înlocui pe manifestanţii ce urmau a fi evacuaţi.
Bogdan Niculescu Duvăz s-a opus acestei propuneri, însă a rămas stabilit că prin intermediul primăriilor de sector se va face mobilizarea muncitorilor pentru a doua zi.
Tot pe 12 iunie, ministrul de Interne Mihai Chiţac i-a prezentat lui Petre Roman Planul de acţiune pentru evacuarea Pieţei Universităţii, iar acesta din urmă l-a aprobat, fiind convins în acest sens de Măgureanu şi procurorul general Gheorghe Robu.
O copie a Planului de acţiune a fost depusă la dosar de către fostul ministru de Interne Mihai Chiţac, cu ocazia audierii din 18 iunie 2007. Acest plan arăta că acţiunea de evacuare a Pieţei Universităţii avea la bază ordinul verbal dat de Ion Iliescu.
