“Timp de 50 de ani, toate statele din Europa Occidentala s-au dezvoltat sustinut asumand cote generoase de deficit bugetar. In limite rezonabile, deficitul este o forma benefica de autofinantare a investitiilor in economie.
Un stat sarac opteaza pentru dezvoltare. Un stat bogat opteaza pentru stabilitate. Dupa 50 de ani de dezvoltare neintrerupta, finantata, in principal, prin deficite bugetare generoase, “garantate” de productivitatea muncii si un management macroeconomic eficient, cele mai puternice state europene opteaza astazi, in mod natural, pentru stabilitate. Este o strategie defensiva, prin care isi protejeaza standardul actual de viata, ajuns la un nivel foarte ridicat.
Din pacate, economia noastra nu se compara cu economiile dezvoltate ale Europei si va propun, spre analiza, o succinta comparatie intre Romania si Germania:
Asadar, Germania are de 40 de ori mai multi kilometri de autostrada decat Romania. Un copil din Germania primeste o alocatie lunara de peste 16 ori mai mare decat un copil roman. Iar pensia medie din Germania este de 5 ori mai mare decat cea din Romania.
Din nefericire, Romania este pe primul loc in topurile subdezvoltarii la nivel European: peste 150.000 de romani nu stiu sa citeasca, peste 60.000 de gospodarii nu sunt electrificate, peste 8 milioane de romani locuiesc fara toaleta si baie in casa si in aproximativ 13000 de localitati din Romania nu exista canalizare. Aceasta este o radiografie la zi a Romaniei.
In aceste conditii, statul roman are acuta nevoie de crestere economica sustinuta, de un deficit moderat de 2-3% care sa ii sustina constant dezvoltarea.
In consecinta, dorinta iresponsabila a presedintelui Basescu de a ne refuza dreptul la dezvoltare si de a mentine saracia in Romania poate avea efecte similare cu cele produse de ambitia lui Nicolae Ceausescu de a achita, cu orice pret, datoria externa. Si atunci, si acum, obsesia unui om a condamnat la mizerie, saracie si umilinta o natiune intreaga.
Sa ne intelegem: deficitul structural de 0.5% nu este un obiectiv incorect, insa, la acest moment, nu este adecvat realitatii economice romanesti. Daca, dupa modificarea propriei Constitutii, Germania si-a acordat 7 ani de tranzitie pentru indeplinirea acestui deziderat, Romania ar trebui sa isi rezerve un interval de cel putin 10-12 ani.
Acest interval de adaptare graduala este cu atat mai natural, cu cat, in prezent, Romania nici nu a adoptat moneda euro si nici nu o va face in viitorul apropiat. Asadar, nu avem niciun motiv responsabil sa ne grabim.
In concluzie, consider ca Romania poate adopta Tratatul privind stabilitatea, coordonarea şi guvernanţa în cadrul Uniunii Economice şi Monetare, insa numai sub conditia aplicarii sale integrale incepand din anul 2025, astfel incat sa putem recupera decalajul urias care ne separa de standardele economice europene.”
