Cristoiu, teorie-bombă. De ce a fost umilit Traian Băsescu de PNL și USR-PLUS

Prezentăm integral editorialul publicat pe cristoiublog.ro:

„Presa de sîmbătă, 1 august 2020, a proclamat drept evenimentul principal al verii anunţarea candidaţilor comuni la localele pe Bucureşti ai PNL – USR-PLUS. Aşteptarea acestui anunţ a fost potenţată în plan emoţional de ştirile şi zvonurile despre un posibil eşec al negocierilor dintre PNL şi Alianţa USR-PLUS. Au fost lansate cu abilitate în spaţiul public ştiri din culise menite a schiţa în USR un partid neînduplecat cînd vine vorba de puritatea candidaţilor, un fel de partid bolşevic pentru care pînă şi apropierea în spaţiul unui autobuz trezeşte frisoane la gîndul unei infectări a membrilor cu virusul corupţiei. Fireşte, în tot acest timp Dan Barna, liderul USR, e anchetat de DNA, împreună cu familia şi amicii sub suspiciunea de corupţie. Pentru partidele de tip bolşevic astfel de realităţi sînt lipsite de importanţă. Singurul lucru care contează e credinţa nestrămutată în religia de partid. USR şi-a jucat bine fecioria politico-ideologică. A cîştigat mai mult decît şi-a propus. În realitate o participare a Alianţei la Bucureşti pe liste separate ar fi fost un dezastru inevitabil. Aşa cum se vede chiar din lista impusă de Alianţă în materie de candidaturi reprezentanţii USR-PLUS în bătălia pentru primării ar fi fost alungaţi de alegătorii din sector de la uşă pe motiv că N-avem nimic de reparat la baie. Prin urmare nu PNL a avut nevoie de USR-PLUS, ci dimpotrivă partidul lui Dan Barna şi cel al lui Dacian Cioloş au avut nevoie de alianţa cu PNL.

Eu cred însă marele eveniment al verii n-a fost ajungerea la o înţelegere între cele două partide de Dreapta în bătălia cu PSD pe Bucureşti, ci excluderea PMP din ceea ce ar fi trebuit să fie Dreapta Unită. Sîmbătă, 1 august 2020, la emisiunea Anei Maria Roman de la Antena 3, am semnalat că absenţa PMP din Coaliţia împotriva PSD la localele din Bucureşti văduveşte Dreapta de folosirea sloganului Dreapta Unită împotriva PSD. Prin aceasta bătălia coboară din planul politic (Dreapta vrea să elibereze Bucureştiul de Ciuma Roşie) în cel al opţiunii pentru candidaţi. Dacă în plan politic candidaţii PSD erau vulnerabili, în planul opţiunilor pentru o persoană sau alta sînt imbatabili ca primari în exerciţiu.

Excluderea PMP din Coaliţia de Dreapta are însă şi o semnificaţie care depăşeşte cu mult alegerile locale. Deoarece Dreapta avea nevoie ca de aer de a se prezenta unită la localele pe Bucureşti, excluderea PMP ia înfăţişarea unei acţiuni politico-ideologice, de excludere de tip Moscova a unui partid din rîndul partidelor frăţeşti. S-a spus ici colo că principala cauză a acestei excluderi fost concurenţa sîngeroasă dintre PNL şi Alianţă pentru fiecare candidat de sector. Aiurea! N-ar fi fost nici o problemă ca unui candidat al PMP să i se facă loc la unul dintre sectoare. Atît din partea PNL, cît şi din partea USR-PLUS candidează la primăriile de sector cetăţeni care în materie de politică abia au coborît din tren. La fel ca toţi cei descinşi în Gara de Nord din Cocîrlaţii de Mijloc, candidaţilor din partea noii Coaliţii le va trebui timp pentru a-şi da seama ce înseamnă un sector din Bucureşti. Motivul pentru care PMP a fost exclus din proiectul politic de Dreapta pentru Bucureşti a fost dezvăluit public de Ludovic Orban la vodevilul care a fost lansarea cu note de simbol din Piaţa Universităţii:

'Astăzi avem de dat o veste bună pentru bucureşteni: Dreapta modernă proeuropeană s-a unit într-un proiect comun pentru Bucureşti. După săptămâni de discuţii, de analize, de evaluări, partenerii din USR-PLUS împreună cu noi, cei din Partidul Naţional Liberal, am hotărât că împreună putem să oferim un viitor mai bun pentru Bucureşti şi o viaţă de calitate mai bună pentru fiecare bucureştean.'

Aşadar, PMP a rămas pe dinafară din motive politico-ideologice: Ludovic Orban şi Dan Barna văd în PMP un partid care nu poate face parte din 'Dreapta modernă proeuropeană'. Ceva în genul excluderii de către Moscova din rîndul partidelor frăţeşti a partidului comunist chinez, considerat de celelalte partide ca fiind în afara comunismului. A considera că PMP nu aparţine Dreptei moderne proeuropeană e o insultă la adresa lui Traian Băsescu. Aşa cum am zis în Jurnalul meu video de sîmbătă seara. Între timp, deoarece noaptea e un sfetnic bun, m-am gîndit că ar putea fi o insultă numai dacă nu ţinem cont de iminentul Război rece dintre SUA şi Uniunea Europeană. Dacă proeuropean înseamnă pro-Bruxelles în confruntarea cu Washingtonul atunci PMP-ul a fost exclus pentru că Traian Băsescu e proamerican. Prin urmare mă aşteptam la o reacţie de amploare a PMP la această insultă constînd într-un atac politico-ideologic la adresa PNL. Ar fi fost singura reacţie la umilirea publică a PMP de către PNL prin excluderea partidului din rîndul partidelor de Dreapta modernă, proeuropeană.

La provocarea publică din partea lui Ludovic Orban reacţia PMP a fost jalnică. Atît Traian Băsescu, cît şi Eugen Tomac s-au apucat să explice manevra trioului PNL – USR-PLUS de excludere a PMP din Alianţa de Dreapta. Şi anume că USR s-a opus includerii candidaţilor PMP în alianţa de Dreapta, pentru ca Nicuşor Dan să nu cîştige. Ce legătură e între eşecul lui Nicuşor Dan şi lovitura dată PMP prin excluderea din Alianţa de Dreapta pe motiv că partidul lui Traian Băsescu nu e european? Niciuna. Ipoteza lansată de Traian Băsescu şi însuşită rapid de Eugen Tomac, potrivit căreia Dan Barna a vrut să-l arunce în luptă pe Traian Băsescu pentru ca acesta, prin cele 10 la sută voturi, să-l facă pierzător pe Nicuşor Dan, concurentul lui Dan Barna la preşedinţia USR, e demnă de un invitat permanent la un talk show de dimineaţă decît de un politician de forţa fostului preşedinte. De unde să fie sigur Dan Barna că Traian Băsescu va candida? Eu, de exemplu, nu cred că Traian Băsescu va candida. Pe de o parte pentru că tragerea în sus a partidului nu merită preţul înfrîngerii celui care a fost de două ori preşedintele României la localele pe Bucureşti. Pe de alta, pentru că dosarul de la CNSAS poate fi folosit de adversari pentru a bloca înscrierea lui Traian Băsescu în cursă.

Prin urmare la umilirea fără precedent a PMP prin considerarea de către PNL că nu e un partid de Dreapta, modern, european şi astfel nu-şi găseşte locul alături de adevăratele partide de Dreapta pro europene, liderii PMP au dat un răspuns care adînceşte şi mai tare umilirea publică. Sînt multe cauze ale acestei scînceli pe post de dat cu pumnul. Cea mai importantă mi se pare asumarea de către acest partid a posturii de cerşetor pe la uşile PNL. Liderii PMP în frunte cu Traian Băsescu n-au crezut o clipă că PNL îşi va putea permite să dea cu flit PMP în bătălia pentru Bucureşti. Au fost însă multe alte situaţii în care PNL a umilit PMP, iar lideri PMP s-au grăbit să se plece mai tare pentru a putea fi călcaţi în picioare mai bine”.

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro