Astăzi, nu numai România, ci şi Planeta întreagă fierbe sub o prelată de foc. Temperatura a crescut peste limitele normale. Ne întrebăm dacă nu cumva totul poate scăpa de sub control, brusc, iar căldura să devină insuportabilă de către biata finţă umană. Mă uit la meteorologi şi la oamenii de ştiinţă: cîtă neputinţă! Ce poţi să faci cînd Dumnezeu a hotărît să-ţi dea o lecţie şi să-ţi fiarbă creierii în cap? Cum să te aperi? Să oferi căni cu apă, pe stradă, aşa cum a decis Gabriel Oprea? Atîta ştie să facă băiatul ăsta? E grav! La noi, în România, „efectul de seră” are şi alte cauze decît în restul lumii. La noi s-a stricat ecosistemul. Echilibrul ecologic s-a distrus. E inutil să mai scriu despre rolul pădurilor în păstrarea unei clime temperate. Acum, după 25 de ani de măcelărire a acestora, sîntem la discreţia tuturor dezastrelor. După inundaţii devastatoare – urmează o secetă devastatoare. Fazele intermediare au cam dispărut. Prin 2006, dacă nu mă înşel, în aşa-zisa „secuime”, un pîrîu, pe care îl trecea, în pas de defilare, şi o raţă cu bobocii după ea, şi-a mărit debitul de 20 de ori, în numai cîteva minute, şi a răpus mai multe vieţi. În goana lui populistă, după băi de mulţime, Traian Băsescu a zburat cu elicopterul prin zonă. Cine s-a dus, după el, disperat? Unul din măcelarii pădurilor din Ardeal: Attila Verestoy. Ungurul l-a îmblînzit pe tătar. Aşa că n-a plătit, nimeni, nici măcar cu o zi de închisoare pentru crima defrişării barbare a pădurilor. La 16 februarie 2000, îi adresam o Scrisoare Deschisă lui Mugur Isărescu, pe care aveam s-o public în revista mea, „Politica”, dar şi în volum, sub titlul: „Mafia Lemnului e dominată de UDMR şi PD”. Am mai apărat „aurul verde” cu care ne-a înzestrat Dumnezeu în numeroase discursuri, cele mai multe rostite în Senatul României: „Nu te teme, turmă mică” (1994); „Un templu sacru la români: Pădurea” (1995) ş.a. În discursul pe care l-am rostit la Adunarea Extraordinară a Consiliului Naţional al PRM (5 noiembrie 1994, la Hotel Parc, din Bucureşti), am spus: „Practic, a fost legiferat jaful. Mă refer, în special, la distrugerea agriculturii, cu sistemul ei de irigaţii, la pulverizarea industriei autohtone şi a comerţului exterior, dar şi la înstrăinarea Patrimoniului Naţional, încasarea comisioanelor, pripăşirea unor aventurieri străini, care, cu o agilitate uluitoare pentru specia umană, au escaladat munţii de aur ai ţării, au început să se facă stăpîni peste păduri, lacuri, staţiuni turistice, au declanşat masacre vînătoreşti, au înhăţat cele mai productive fabrici de confecţii, de mobilă, de pielărie, de cristaluri, de bere, de conserve de peşte şi carne. Nu exagerez cu nimic dacă spun că, de pildă, Caracatiţa UDMR-istă a salvat, din punct de vedere economic, Ungaria”", scrie Corneliu Vadim Tudor, pe Facebook.
