La 8 iunie 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) a tranșat chestiunea printr-o decizie care stabilește că toți edilii condamnați definitiv, fie și cu suspendare, trebuie să fie demiși. Odată emisă decizia Înaltei Curți, cei mai mulți prefecți n-au avut încotro și au început să o aplice: au cerut caziere și, unde au depistat condamnări, au trecut la revocări din funcții.
Nu puțini sunt primarii care au refuzat să-și predea mandatul și care au atacat în instanță ordinele prefecților. Pe un front paralel, 16 parlamentari le-au sărit în ajutor: au întocmit un proiect de lege care anulează decizia ÎCCJ, scrie pressone.ro.
"Scăparea" legii
Până la 8 iunie 2015, revocarea primarilor condamnați depindea mai ales de judecători, care puteau ca, pe lângă condamnarea propriu-zisă, să adauge o pedeapsă accesorie, de interzicere a drepturilor electorale. Dacă era cuplată cu sentința, respectiva sancțiune atrăgea pierderea mandatului, dar și interdicția de a mai fi ales pentru o anumită perioadă. În lipsa interdicției explicite, primarii își păstrau mandatele.
Prefectul ar fi putut ca, după condamnare, să revoce totuși mandatul primarului printr-un ordin, în baza Legii 393/2004 privind Statutul aleșilor locali. Mai exact, el ar fi putut invoca articolul 15, alineatul 2, litera e), care prevede că mandatul unui primar sau al unui președinte de Consiliu Județean "încetează, de drept, înainte de expirarea duratei normale a mandatului în următoarele cazuri: (..) e) condamnarea, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, la o pedeapsă privativă de libertate".
Din nou însă, instanțele au avut interpretări diferite în privința acestui pasaj de lege. Primarii condamnați cu suspendare s-au apărat spunând că sintagma "pedeapsă privativă de libertate" ar viza, de fapt, doar condamnările cu executare.
Mai multe, pe pressone.ro.
