Ce urmează după cutremurul de duminică seara? Călin Georgescu și Elena Lasconi se vor înfrunta în al doilea tur al alegerilor prezidențiale, în 8 decembrie. Dacă se repetă aceeași prezență la vot de duminică, adică 9 milioane de români, înseamnă că fiecare dintre cei doi are nevoie de minimum 4,5 milioane de voturi pentru a câștiga fotoliul de Președinte. Deci, acum încep calculele și negocierile, inclusiv pentru cum va arăta viitoarea guvernare.
Elena Lasconi a obținut, duminică, 1,7 milioane de voturi. Diferența între ea și Călin Georgescu, în primul tur, a fost de 348 000 de voturi. Însă, pentru al doilea tur, calculele sunt mult mai complicate. Și ea trebuie să convingă pe toți ceilalți candidați, dintre cei pro-europeni, să își declare susținerea față de ea și să-și convingă propriile electorate să o voteze.
Nicolae Ciucă a fost votat de puțin peste 800 de mii de oameni, Mircea Geoană de 583 de mii, Kelemen Hunor de 416 mii, Cristian Diaconescu 286 de mii.
La o socoteală sumară, fără PSD, Lasconi ar aduna în jur de 3,8 milioane de voturi dacă toți cei sus numiți ar anunța că vor face campanie pentru ea. Până la cel puțin 4,5 milioane, pentru siguranță, 5, mai e drum lung. Și nevoie de susținerea PSD.
Călin Georgescu a primit, în primul tur, 2,1 milioane de voturi. Are deja sprijinul declarat al AUR, adică cele 1,2 milioane de voturi ale lui George Simion, și, foarte probabil, și voturile lui Cristian Terheș.
Calculat, ar avea în jur de 3,5 milioane de voturi asigurate în al doilea tur. Până la 4,5 milioane, și pentru Georgescu mai este cale lungă. Și el pare să nu aibă nicio șansă fără susținerea PSD.
Aici intervin negocierile.
Au început negocierile pentru viitoarea guvernare
Între Elena Lasconi și PNL au început deja discuțiile despre o posibilă guvernare. Discuțiile existau chiar înainte de primul tur al alegerilor, tatonări între Ilie Bolojan și liderii USR pentru un guvern PNL-USR-UDMR chiar și în varianta în care Marcel Ciolacu ar fi intrat în al doilea tur al alegerilor, și mai ales pentru varianta în care Nicolae Ciucă ar fi câștigat alegerile din 8 decembrie.
Kelemen Hunor, președintele UDMR, care este un asumat pro-european nu l-ar putea niciodată susține pe ultranaționalistul Georgescu, și voturile sale vor merge, natural, către candidata USR, mai ales că UDMR dorește să fie din nou la guvernare, în decembrie.
Mircea Geoană pare că nu o va susține, declarativ, pe Lasconi, probabil ca răzbunare pentru episodul „Tal Hanan”.
Marea întrebare este ce va face PSD. O va susține pe președinta USR sau nu?
Marcel Ciolacu a declarat, luni, că a sunat-o pe Elena Lasconi, dar aceasta nu i-a răspuns. Interesant, el a anunțat că nu dorește să ceară renumărarea voturilor și nici să conteste rezultatul alegerilor, deși diferența dintre el și Lasconi este de puțin peste 2000 de voturi.
Potrivit informațiilor Antena3.ro, Lasconi l-a sunat înapoi pe Marcel Ciolacu, luni seara, și au avut o discuție bună. Liderii USR se declară chiar optimiști că ar putea să se contureze un guvern USR-PSD-PNL-UDMR, cu Ilie Bolojan premier.
Ce va face Călin Georgescu?
La un calcul matematic simplu, observăm că cei trei candidați de extremă dreapta din aceste alegeri, care se autodenumesc „suveraniști”, adică Călin Georgescu (22,94%), George Simion (13,86%) și Cristian Terheș (1,04%) adună împreună 37,84% din voturi.
E greu de estimat cât de mult mai poate crește acest bazin electoral și cât de mult mai pot formațiunile de extremă dreapta care se află în prezent în Parlamentul României să obțină voturi din zona partidelor tradiționale.
Pe de altă parte, această cifră este deja una ridicată, iar dacă partidele extremiste reușesc să o egaleze la alegerile parlamentare, atunci formarea noului guvern va fi extrem de dificilă pentru că forțele politice democratice din parlament se vor înțelege cu greu pentru a forma o majoritate.
Pentru turul doi, bazinele „preferate” de alegători din care Georgescu mai poate smulge noi voturi sunt, cel mai probabil, cele ale candidatului Cristian Terheș și George Simion. Amândoi se declară „suveraniști”, ar Georgescu a fost chiar membru al AUR, perioadă în care s-a discutat despre o posibilă candidatură a sa pentru funcția de prim-ministru.
Dar, așa cum am observat anterior, aceste voturi nu sunt suficiente pentru ca Georgescu să ajungă aproape de o majoritate. Întrebarea rămâne cât poate Georgescu să ia din voturile de la PSD și PNL, dincolo de pozițiile oficiale ale acestor partide, care au un bazin electoral cumulat de aproape 28 de procente care l-ar putea trece peste pragul de 50% plus unu.
Rezultatele din turul unu vor influența decisiv alegerile parlamentare
Deși a venit de nicăieri, Călin Georgescu a reușit să obțină peste două milioane de voturi și să depășească fără probleme toți candidații partidelor tradiționale, dar și candidații independenți înscriși în cursă.
Spre deosebire de anul 2000, ultima oară când un candidat de extremă dreapta a reușit performanța de a intra în turul doi, în 2024 situația este mult mai dificilă, iar candidatul Rusiei în România are o șansă reală de a câștiga președinția, dacă privim felul în care arată structura votului și mai ales candidații câștigători pe județe.
Dacă câștigă și turul doi al alegerilor, care urmează să fie organizat peste două săptămâni, Călin Georgescu ar deveni primul independent care câștigă alegerile prezidențiale din istoria republicană a României.
Însă, înainte de turul doi al alegerilor, extremiștii de dreapta din România vor trebui să treacă de testul parlamentarelor, unde Georgescu ar trebui să spere că partidele care-i sunt favorabile vor obține un scor suficient de mare care să-i permită să-și instaleze un guvern favorabil și care să-i poată implementa așa-zisul „program”, o colecție de zicale, sloganuri și enunțuri fără prea multă substanță, precum „restaurarea viziunii creștine în economie”, „transformarea râurilor în locuri sfinte” sau „salvarea albinelor”.
E de așteptat ca ascensiunea lui Georgescu să crească semnificativ și scorul partidelor apropiate de el. În prezent, singurele partide parlamentare care se apropie de „viziunea” acestui personaj sunt AUR și SOS. Atât Simion cât și Diana Șoșoacă și-au anunțat, duminică seara, spijinul pentru Georgescu, tocmai în speranța că la votul pentru parlamentare, din 1 decembrie, acesta să îi ajute și pe ei să optimizeze scorul propriilor partide.
Totuși, creșterea ponderii formațiunilor extremiste până la un scor de aproximativ 40% va schimba semnificativ toate calculele de formare a unui nou guvern. Pe de altă parte, e de așteptat și că USR, având în vedere prezența candidatei sale în turul doi, va obține un scor mai mare decât până acum.
Cum ar putea arăta guvernul după 20 decembrie
E de așteptat ca ascensiunea lui Georgescu să crească semnificativ și scorul partidelor apropiate de el. Creșterea ponderii formațiunilor extremiste până la un scor de aproximativ 40% va schimba semnificativ toate calculele de formare a unui nou guvern.
Astfel, în ipoteza unei victorii a lui Georgescu în turul doi, în funcție de cât de mult va reuși acesta să mobilizeze un vot pentru partidele extremiste la parlamentare, scenariile pentru noul guvern ar putea fi – un guvern monocolor de extremă dreaptă, format probabil din AUR – cu premier Simion sau Marius Lulea.
Dacă parlamentarele sunt mai puțin favorabile curentului așa-zis „suveranist”, un guvern format în jurul USR, cu sprijinul altor partide democratice, cum ar fi PSD, PNL sau UDMR.
În primul caz, Georgescu ar avea mână liberă să-și implementeze „programul” și să producă cel mai puternic viraj de politică externă din istoria post-decembristă a României – o apropiere de regimurile dictatoriale din Rusia și China și o răcire puternică a relațiilor cu UE și SUA.
De cealaltă parte, în condițiile unei „coabitări” între guvern și președinte, în care guvernul e controlat de o majoritate democratică, Georgescu va avea unele limite în capacitatea sa de a-și pune în aplicare politicile și „programul”.
În ambele scenarii există inclusiv posibilitatea unei fragmentări politice accentuate în parlament, caz în care formarea unui guvern se va face cu dificultate, fiind poate nevoie inclusiv de coalizarea tuturor partidelor tradiționale cu USR, tocmai pentru a crea o formă de „cordon sanitar” în jurul extremiștilor.
