„Adriane, Adriane,
in urgiile dusmane,
ce ne parjolesc pamantul,
am venit sa iau cuvantul,
ca sa punem stop caderii,
dupa cum ne-o cer hingherii.
Da-mi minutele normale,
din cesucul dumitale,
nu mai mult de opt sau noua,
prin numaratoare noua.
Sunt aicea in culise,
printre usile deschise.”
Usurinta de versificare, inspiratia, capacitatea de a uimi prin metafora mi s-au parut, din totdeauna, o marca a geniului sau.
