Decizia uluitoare luată de CCR, sâmbătă seară, pentru interzicerea candidaturii Dianei Șoșoacă la prezidențiale, ridică mai multe semne de întrebare decât toate scandalurile politice din precampania pentru alegerile din iarnă, dincolo de motivarea juridică în sine. Cum a ajuns CCR să interzică cuiva un drept constituțional pe motiv de delict de opinie și de ce ar face judecătorii Curții așa ceva? Cui folosește, de fapt decizia?
”Nu suntem în Iran să acceptăm doar candidați care au opinii ortodoxe, din punctul nostru de vedere, și pe alții nu”, spunea Crin Antonescu, duminică la Antena3 CNN. Dar cine a decis, totuși, ca în România să se ia decizii ca în Iran?
PNL și USR au spus, la unison, că subiectul a fost orchestrat din laboratoarele PSD, pentru a-l ajuta pe Marcel Ciolacu care și-l dorește pe George Simion ca adversar direct în al doilea tur al prezidențialelor. Teoria celor de la PNL și USR este că prin eliminarea din competiție a Dianei Șoșoacă, electoratul acesteia s-ar duce către Simion și acesta ar fi propulsat de pe locul 4 unde se află acum în sondaje, direct către turul al doilea.
Impactul în opinia publică a fost uriaș, pentru o zi de weekend și pentru o campanie searbădă, lucru explicabil, având în vedere că, în memoria colectivă, Curtea Constituțională este o instituție care ia decizii la comandă politică, judecătorii fiind și ei numiți politic.
S-a acreditat chiar și ideea ridicării unui val de indignare populară împotriva PSD și a lui Marcel Ciolacu, din cauza încălcării libertății de exprimare și de a candida, pentru a fi înlăturat un actor politic într-o strategie pentru prezidențiale. Însuși Ciolacu a fost obligat să reacționeze și să someze CCR să dea explicații pentru votul prin care i-a fost interzis Dianei Șoșoacă să candideze.
Unda de indignare politică și cetățenească a produs de altfel îngrijorare în tabăra PSD, și chiar și Marcel Ciolacu s-a declarat lovit în moalele capului de scandalul Șoșoacă.
Dar, cui folosește, de fapt, decizia CCR?
Îi folosește lui Marcel Ciolacu votul de la CCR? La prima vedere, dimpotrivă. Orice strateg politic ar fi putut anticipa care va fi consecința votării unei astfel de decizii de către judecători numiți în CCR de către PSD sau cu ajutorul PSD.
Ar fi avut PSD nevoie să fie scoasă Diana Șoșoacă din campanie? Cum ar fi putut să fie dirijat electoratul ei direct către George Simion, în condițiile în care cei doi și-au declarat dușmănia și Șoșoacă însăși va putea oricând să le ceară susținătorilor ei să nu îl voteze pe Simion pe care l-a catalogat în nenumărate rânduri drept „trădător”?
„Mi-a venit totul în cap. Tot decontul a venit la mine, total gratuit. Nu aveam probleme nici cu sondajele, nu aveam probleme nici cu percepţiile, încercam să-mi fac treaba, intrasem în logica mea, dar această decizie, de fapt pe mine, cumva, m-a dus să iau totul de la zero”, a declarat Marcel Ciolacu, luni, într-o emisiune televizată.
Un val anti-PSD însă poate fi de folos pentru mobilizarea electoratului nehotărât și a electoratului de dreapta, care este mult mai indisciplinat decât cel al social-democraților. ”Alegerile prezidențiale în România se câștigă pe emoție”, este teza care circulă la fiecare ciclu electoral în staff-urile de campanie ale candidaților. Or, din campania actuală, pe alocuri chiar plictisitoare, lipsește emoția. Și mai ales personajul negativ împotriva căruia să se coaguleze indignarea populară. În 2014 personajul negativ a fost Victor Ponta, dar Ciolacu nu capitalizează prin comparație antipatia pe care o genera fostul premier la vremea respectivă.
PNL și USR, respectiv Nicolae Ciucă și Elena Lasconi sunt cei cu adevărat avantajați de decizia CCR. Liberalii sunt îngrijorați că Ciucă nu prinde turul al doilea și speră să trezească electoratul indecis, și chiar și pe propriii lor membri, plictisiți de certurile mărunte cu cei de la PSD, iar Lasconi, care s-a proiectat ca un candidat anti-sistem, ar putea primi chiar o parte din voturile simpatizanților extremiști.
Și mai există cineva care câștigă, de departe, din decizia CCR. De trei zile nu se mai discută despre casele lui Klaus Iohannis, despre cele 300 de mii de euro pe care trebuie să le dea înpoi statului pentru că a încasat chirii ilegale, despre avionul de lux și despre hotelul de lux la care a stat la Paris tot weekend-ul, deși Summit-ul Francofoniei a durat doar o zi.
Și de aici s-ar mai putea ridica o întrebare: de ce de la ședința CCR de sâmbătă seara au lipsit exact cele două judecătoare numite de Klaus Iohannis?
