Liderii PSD nu pierd nici o ocazie pentru a sugera că vor câştiga alegerile europarlamentare, urmând un aşa zis trend de creştere al socialiştilor europeni în opţiunile electorale ale cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene. Un trend însă care pare a nu-şi găsi corespondentul în realitatea europeană. Dacă în România PSD este creditat de ultimele sondaje chiar pe primul loc sau la egalitate cu PDL, membru PPE, în majoritatea ţărilor Uniunii Europene (UE), sondajele similare oferă scoruri scăzute pentru social-democraţii europeni şi, în unele cazuri, chiar un dezastru. În prezent, socialiştii conduce la nivel european opt guverne faţă de treisprezece în 2001 şi se confruntă cu lipsa sprijinului electoratului pentru măsurile guvernamentale adoptate, titrează cotidianul francez Le Monde.
Socialiştii francezi se află de altfel în prezent într-un conflict doctrinar cu Partidul Socialist European (PSE). Programul promovat la nivel european de PSE, care preconizează un salariu minim în fiecare ţară şi pledează în favoarea unei armonizări fiscale, nu este pe gustul colegilor francezi care îl percep ca o îndepărtare de social-liberalism. Mai tradiţionalişti, socialiştii din Franţa ar putea plăti în acest an electoral poliţele pentru refuzarea globalizării, folosită cu succes de partidele de dreapta în discursul lor pe terenul reglementării economice şi al Europei protectoare. Politica dreptei se traduce şi în procente mai multe în lupta politică. Potrivit unui ultim barometru, OpinionWay, realizat de TF1, Le Figaro, LCI şi RTL, actualul partid prezidenţial, Uniunea pentru o Mişcare Populară (UMP), conduce cu cinci procente topul intenţiilor de vot. Pentru UMP ar vota 27% dintre respondenţi, în timp ce socialiştii francezi ar întruni doar 22% din sufragii.
În Marea Britanie, social-democraţia trece printr-o criză doctrinară. Erodat de doisprezece ani de exercitare a puterii, noul laburism este criticat că ar fi mai mult liberal decît social-democrat, în timp ce curentul Tony Blair şi-a pierdut nu numai alura de campion, ci şi cârma de la conducerea stângii europene. Până anul acesta, guvernele laburiste au consolidat sectorul de stat şi au investit în serviciile publice. În prezent, în pofida măsurilor de naţionalizare a băncilor şi a politicii de relansare a guvernului Brown, laburiştii se găsdesc într-o poziţie periculoasă. Ei nu mai pot promova reglementarea economică, iar în ultimele sondaje, sunt daţi ca perdanţi siguri în faţa rivalilor conservatori.
În Germania, centru nevralgic al stângii europene, social-democraţia germană s-a străduit, de zece ani încoace, să menţină competitivitatea industriei germane în condiţiile globalizării, dezvoltând în acelaşi timp, prin ideea ?statului social prevăzător?, o concepţie ?anticipativă?. Politica lor s-a concntrat pe aplicarea politicilor publice pe problemele copilului, educaţie şi pregătire profesională.
În timpul conducerii cancelarului Gerhard Schroeder, Partidul Social Democrat (SPD) a contribuit la consolidarea economiei germane, însă cu preţul deteriorării pactului capital-muncă, adâncind inegalităţile şi majorând ponderea salariilor mici cu repercursiuni pentru propriul lor bazin electoral.
Confruntaţi cu alegerile generale din luna septembrie a acestui an, social-democraţii germani, aliaţi într-o mare coaliţie cu creştin-democraţii şi contestaţi de Die Linke (stânga), partid format din foşti social-democraţi şi foşti comunişti, redescoperă acum virtuţile creşterii impozitelor celor mai bogaţi sau stabilirea unui salariu minim, mai notează cotidianul francez.
În zona Europei de Nord, considerat leagănul social-democraţiei, partidele de stânga au suferit eşecuri grele în trecut şi nu par da semne că-şi vor reveni prea curând. În Danemarca, socialiştii, lansatorii conceptului de ?flexisecuritate? - un principiul de genul ?îţi dau ţie ca să-mi dai mie? aplicat între întreprinderi şi salariaţi, au fost înlăturaţi de la putere în 2001. La ora actuală, nu reuşesc încă să găsească un discurs eficient la mesajul ?o Danemarcă mai bogată şi mai echitabilă?, promovat de dreapta aliată cu partidele populiste.
În Suedia, social-democraţii au pierdut puterea în 2006 în favorea conservatorilor pentru că nu au reuşit să găsească soluţii faţă de creşterea şomajului.
Spania, ultimul bastion al ?moderniştilor? social-democraţi, este martora promovării de către Jose Luis Rodriguez Zapatero, şeful guvernului spaniol, a caracterului liberal al economiei. Deşi este Fidel tradiţiei reformatoare a Partidului Socialist Muncitoresc Spaniol (PSOE), Zapatero ar putea suferi o înfrângere la alegerile din 7 iunie, ca urmare a efectului scăderii activităţii şi a creşterii spectaculoase a şomajului, şeful executivului ar putea suferi o înfrângere pe 7 iunie.
Marius Vulpe, Antena3.ro
