Fostul premier Adrian Năstase a postat pe blogul personal un articol care privește miza condamnării sale la închisoare cu executare.
”Miza condamnării mele la închisoare cu executare, în mod paradoxal, nu a fost pedeapsa principală – închisoarea-, ci pedeapsa complementară – cea a interzicerii unor drepturi – respectiv “dreptul de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice (art. 64, lit. a, din C.P.).
Această pedeapsă complementară pote fi aplicată, conform art. 65 alin. 1 din Codul Penal, “dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea de cel puțin doi ani…” și ea începe după executarea pedepsei închisorii (art. 66 C.P.)”Miza condamnării mele la închisoare cu executare, în mod paradoxal, nu a fost pedeapsa principală – închisoarea-, ci pedeapsa complementară – cea a interzicerii unor drepturi – respectiv “dreptul de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice (art. 64, lit. a, din C.P.).
Deci, dacă instanța m-ar fi condamnat la o pedeapsă cu închisoarea mai mică de 2 ani (articolul 13 din Legea 78/2000, în baza căruia am fost condamnat stabilește limitele pedepsei între 1 și 5 ani), sau la o pedeapsă cu închisoarea, dar cu suspendare, atunci nu ar fi putut adăuga și pedeapsa complementară, deci aș fi putut candida, în continuare, la alegerile parlamentare din toamnă.
Este ceea ce, teoretic, poate să facă generalul Bădălan (PDL), condamnat la 4 ani de închisoare cu suspendare.
Este însă ceea ce, în mod fundamental, s-a dorit să se evite în cazul meu.
Acum întelegeți, probabil, graba judecării recursului meu într-un interval de aproximativ o lună, neacceptarea unor noi probe etc și rostul unei pedepse pe care aproape nimeni nu a înțeles-o. În orice caz, este pentru prima dată, într-o țară a Uniunii Europene – sub conducerea lui Manuel Barosso și a lui Traian Băsescu – când pentru pretinse fapte legate de alegeri, un lider politic este condamnat la închisoare cu executare. Nu s-a întâmplat așa ceva nici în cazul lui H. Kohl, nici al lui J. Chirac, nici al lui A. Juppe, nici al unor cunoscuți lideri din Italia sau Belgia.
Și în acest fel, s-a legitimat, în România, statutul de “deținut politic”, așa cum rezultă și din rezoluția Adunării parlamentare a Consiliului Europei, intitulată “Rezoluția deținutuli politic”, adoptată, recent la 3 octombrie, anul acesta, care se arată că sunt considrate “deținuții politici”, persoanele pentru care “detenția este rezultatul unor proceduri care, în mod clar, au fost incorecte (unfair) și acest lucru este legat de o motivare politică a autorităților” ( art. 3, lit. e).”
