Pontacul

Între momentul declaraţiei lui Adrian Năstase privind retragerea din cursa pentru preşedinţia PSD şi anunţul de candidatură a lui Victor Ponta s-au scurs câteva ore. Surpriză mare, cum ar veni. Numai că trebuie să fii un pic naiv să crezi că asemenea întâmplări se petrec cum ne lasă ei să credem. Că uite-aşa, s-a supărat brusc Năstase pe şefii de filiale (şi pe Geoană, evident) că au votat pentru candidaturi pe listă, şi-a luat jucăriile şi a plecat. Şi tot aşa, auzind el la televizor de abandonul fostului său mentor politic, Victor Ponta a stat un pic pe gânduri, a făcut rapid nişte calcule şi s-a decis: mă bag!

Ideea e, nu-i aşa, că oamenii ăştia sunt, cum se spune, dintr-o bucată, că nu umblă ei cu şmecherii, cu coterii şi că atunci când au ceva de zis sau de făcut, zis şi făcut. Pe când Geoană... Cam pe-aici bate impresia de scenă pusă la cale ieri de cuplul Năstase-Ponta, pentru că da, despre un cuplu vorbim aici.

Supărarea lui Năstase, ambalată uşor melo-dramatic, e de fapt un simplu joc la ofsaid. Candidatura sa, anunţată acum vreo două săptămâni la Consiliul Naţional al partidului, avea din start ceva neverosimil. Atât a bâlbâit-o până să şi-o anunţe încât, vorba lui Dragnea la un moment dat, risca să nu-l mai creadă nimeni atunci când chiar ar fi făcut-o. L-au crezut totuşi destui şi-l vor crede probabil şi acum cu retragerea. Era neverosimil pentru că omul ştia că n-are şanse. Sesizase deja, mai ales, probabil, în ultimele săptămâni când a sondat un pic pe la baza partidului că între PSD-ul care-i întindea cândva covorul roşu de premier şi cel de-acum se cam cască o prăpastie.

S-a mai spus în ultima vreme, pe bună dreptate, că sub conducerea bună-rea a lui Mircea Geoană PSD s-a dedulcit la democraţie şi s-a-nvăţat cu libertatea. Iar Năstase, oricât de bună impresie ar face la capitolul inteligenţă şi diplomaţie, pentru pesedistul tip al anului 2010 aduce a un pic de dictatură. Şedinţa de ieri i-a confirmat-o pe deplin. Şefii de filiale nu mai vor nici ei să stea drepţi în faţa vreunui lider maxim şi au girat, majoritatea, soluţia tip Geoană. Pasul înapoi făcut de Năstase e gândit în aceeaşi idee. Să arunce în faţă un Geoană de-al lui. Un pontac.

Raul Zan