Cui îi miroase a cacialma îl invit să-şi răspundă la următoarea întrebare: câţi români ar fi pariat acum mai bine de zece ani că Traian Băsescu ar putea ajunge vreodată preşedintele României? Câţi ar fi crezut că un hăhălici obscur şi chiomb, rău de gură şi cam atât va deveni modelul politicianului român de succes de prin 2004 încoace?
Dan Diaconescu e ultimul model posibil la fel cum România e pe ultima ei treaptă de mizerie posibilă. Deşi s-ar putea să fiu chiar uşor optimist. În materie de democraţie a prostului gust nu există limită de jos. Băsescu părea s-o fi atins, dar de când l-a legitimat şi pe Dan Diaconescu cu care acum se conversează şi pe firul scurt (a făcut-o şi cu Becali, dar ală e şi prost), pragul a coborît din nou. Deşi, din multe puncte de vedere, DDD e doar o altă faţetă a sa.
Dan Diaconsescu nu mai e de mult o ciudăţenie a mediei din România, ba mai rău, de doi-trei ani şi-a câştigat şi statutul de ziarist model. A lansat un stil de a face televiziune, unul la care majoritatea strâmba din nas, şi a sfârşit prin a fi invidiat şi copiat la scară naţioală. Majoritatea televiziunilor i-au adoptat nu doar forma ci şi conţinutul. Otevizarea mass-media e deja o realitatea unanim recunoscută şi general acceptată.
Din subsolul mucegăit al presei, Dan Diaconescu a fost ridicat la etajul ei superior de unde-i dictează instrucţiunile de folosire. Iar ele se reduc la un singur paragraf: daţi-i drumul la cameră, poporul are dreptul la imagine şi opinie, nu contează cum, când, de ce.
De la această revoluţie care ne întoarce în glodul rădăcinilor noastre, la pretenţia autorului ei de a ne şi conduce pasul era aproape obligatoriu. Era nevoie doar de un pretext de marketing, iar la noi cel mai de succes promotor e o pereche de cătuşe.
Dacă nu era arestat măcar pentru câteva ore Dan Diaconescu s-ar fi cerut singur. Şi nici măcar nu ştim sigur dacă nu cumva chiar a şi făcut-o. Cert e că DD e acum o alternativa patentată la clasa politică şi în drumul ei spre victorie, asta însemnând puterea de a face jocurile majore ale ţării şi nu neapărat funcţia de preşedinte, nu mai stă nimic.
Votaţi Dan Diaconescu, aşadar, că, vorba lui, nici nu ştiţi ce pierdeţi.
Raul Zan
