„Aproape oricine poate supravieţui pe timp de război, dar dacă vrei să testezi caracterul unui om, dă-i putere”. Vorbele lui Abraham Lincoln nu au ajuns şi în mediul politic românesc. Traian Băsescu şi compania de „intelectuali fini” care populează Guvernul au dedus că România este o ţară de „viermi” şi „trântori”. România, în accepţiunea puterii, este plină de oameni care se vor plânge, din orice motiv. Ce dacă ţi-a luat apa casa? Construieşte mai sus. Ce dacă ţi s-a micşorat pensia? Cumpără mai puţine medicamente, vei avea mai mulţi bani. Oricum medicamentele nu sunt bune pentru ficat.
Între timp, poporul asistă la cele mai groteşti spectacole de opulenţă. Vile care pot concura oricând cu palatele istoriei, maşini demne de stăpâni ai petrolului, fără să mai amintim obiectele de vestimentaţie şi accesoriile demne de regalităţi pe care le posedă unele doamne.
Sinapsele oamenilor simpli plesnesc în fiecare zi când deschid televizorul pentru a se informa şi observă că „aleşii neamului” încalcă orice lege a bunului simţ. Nu vorbim despre măsuri de austeritate. Poporul a înţeles că este nevoie de strângerea curelei, că sunt probleme la nivel mondial, că anumite elemente nu pot fi controlate. Dar, ca membru al Executivului, să susţii că trebuie să tai din cheltuieli şi să alegi mamele, copiii, pensionarii, asistaţii social, profesorii și doctorii ca ţinte, este incalificabil.
Românii nu mai sunt ca acum 20 de ani. S-au schimbat generaţiile, s-au schimbat mentalităţile şi protestele din Piaţa Universităţii relevă exact asta. Retragerea proiectului Legii Sănătății, demisia ministrului Teodor Baconschi sunt doar câteva din victoriile mici, dar reale, pe care românii și le pot asuma.
Pentru unii, ce se întâmplă în vremurile astea reprezintă simplă „ciclicitate”. Pentru alţii, acesta este doar începutul. În orice caz, românii nu vor mai aştepta încă 20 de ani pentru a ieşi dintr-un tunel luminat fad de o luminiță. Ei au înțeles o idee populară a acestei perioade: „People shouldn't be afraid of their governments, governments should be afraid of their people” („Oamenii nu ar trebui să se teamă de guvernele lor, guvernele ar trebui să se teamă de oameni”).
