Nici înăsprirea legislației rutiere, nici aplicarea ei mai cu severitate de către polițiști, nici mediatizarea masivă și promptă a accidentelor tragice nu au reuşit să îmblânzească şoferul român. Suntem, conform unei statistici recente, singura ţară din UE în care numărul accidentelor rutiere a crescut în ultimii ani.
Dar şi fără statistici, doar circulând o jumătate de oră prin Bucureşți, pe jos sau cu maşină, realizezi că, și la acest capitol, avem o mare problemă. Șoferul român e o specie absolut dementă. N-am să înțeleg niciodată de ce trebuie să-l claxonezi pe cel din față la nici o secundă după ce apare verdele la semafor, la fel cum nu pot să pricep ce e în mintea celor care blochează o intersecție deși e evident că inculsiv ei înșiși au de pierdut. Iar astea sunt, poate, printre cele mai nevinovate lucruri care se întâmplă pe drumurile noastre, unde a trece pe roșu, sau a depăși în plin centru cu peste 100 la oră, sunt chestiuni deja obișnuite.
Ideea e că odată urcați la volan parcă ne transformăm brusc în fiare și am ajuns să ne măcelărim mai rău ca primitivii. Și nu pot să-mi explic asta decât, în primul rând, prin totala lipsă de respect a celor mai mulți dintre noi față de cei din jurul nostru. Iar asta se vede până și în cele mai pașnice, cel puțin teoretic, situații în care avem de împărțit ceva, cum ar fi statul la o banală coadă la un ghișeu sau casă de marcat. Indiferent de vârstă, sex sau aparentă condiție socială, se vor găsi mereu câte unu doi care să te îmbrâncească, să încerce să sară peste rând. Da, pare banal, dar sunt amănunte care spun multe despre comportamentul nostru și în situații din cele importante.
Citesc azi o statistică a dispeceratului Poliției Rutiere din România. În ultimele 24 de ore s-au înregistrat nu mai puțin de 17 accidente soldate cu 5 morți și 13 răniți grav. În 11 situații, zice știrea, vinovați de producerea accidentelor au fost conducătorii auto. Ultimul, și poate cel mai grav, a avut loc azi dimineață în Popești Leordeni: doi arși de vii, 13 răniți, după o ciocnire între un autoturism și un microbuz. Murim ca proștii, pentru că nu știm să trăim decât îmbrâncindu-ne.
Raul Zan
