Ministrul sănătăţii noastre

Spitalele din România au bolnavi, nu şi paturi. Au boli cronice, nu şi medicamente. Sau, mă rog, au cele mai scumpe medicamente gratuite. Se compensează: halatele albe, cu salariile gri. Medicii noştri au cele mai onorabile tarife din Europa şi cele mai multe şpăgi încasate. Chirurgii români operează în Afganistan, iar la CNN apare Ciomu. Rata mortalităţii e aşa şi aşa, dar nimeni nu a măsurat în România morţii cu zile.

Doctorii noştri la Paris, Londra, Bruxelles, Chicago învaţă. În ţară avem în schimb biblioteci întregi de lucrări de doctorat. Copy-paste. Identice, plagiate. N-avem salvări, dar avem legi sanitare. Oficial, NU avem o mafie a medicamentelor. La schimb, avem şefi de spitale la mai multe spitale, medici la putere, medici în opoziţie. Îl avem pe Oprescu. (Întrebare de Conquiztador: când a operat ultima dată Oprescu?)

Normal, ca în orice democraţie europeană consolidată, avem un ministru al sănătăţii. Şi? Avem sănătate? Răspuns posibil: Da! Doar când strănutăm sau bem vreun şpriţ...

Bogdan Pitaru, Antena3.ro