Unui amic i s-au furat din cort acum vreo trei săptămâni, pe timpul nopții, bunuri în valoare de peste cinci mii de euro: un aparat foto profesional, un laptop, un ceas de mână, telefonul mobil si banii din portofel. Și n-a fost vorba de neglijență din partea lui. L-au furat în timp ce dormea, hoții intrând peste el, la fel cum s-a întâmplat, în aceeași noapte, și cu alți câțiva vecini de camping. Locul era păzit, chipurile, în permanență, poliția având echipaje care patrulează în zonă 24 de ore din 24.
Deși toți păgubiții au reclamat imediat furtul, a doua noapte hoții și-au văzut nestingherit de treabă atacând din nou. Amicul și-a recuperat parte din bunuri, după vreo trei zile, oferind o recompensă de aproape 1000 de euro, după ce a anunțat furtul și pe internet. Poliția n-a mișcat un deget, dar tâlcul poveștii e altul. Când au aflat polițiștii, la vreo zece zile după incident, că omul și-a rezolvat problema pe cont propriu, singura lor preocupare n-a fost să obțină de la el informații despre filiera prin care a ajuns la hoți, nici vorbă de așa ceva, ci să-i reproșeze amicului că le-ar fi ?încurcat ancheta?.
Faptul că oamenii legii erau practic complicii celor ce operau furturile în zonă devenise, pentru amicul meu, un adevăr deja demostrat. Sunt convins că mulți dintre dumneavoastră fie ați mai auzit o mulțime de întâmplări de acest gen fie le-ați fost chiar victime. Din păcate, ne-am cam obișnuit cu ele și nici nu ne mai sinchisim să le găsim o soluție. Dimpotrivă, dăm șpăgi în continuare celor pe care-i plătim oricum din impozitele noastre ca să-și facă treaba, și în cel mai bun caz ne lamentăm pe la colțuri.
Moartea bebelușilor de la Maternitatea Giulești e doar în aparență rezultatul unor neglijențe, care s-au dovedit criminale. În fapt, cum s-a mai spus de altfel, e vorba de consecința logică a corupției în lanț care guvernează întregul sistem. Și totul pleacă de la șantajul ordinar pe care-l practică statul, prin reprezentanții săi, la adresa propriilor cetățeni. Polițistul, medicul, asistenta, directorul de școală, funcționarul de la primărie, primarul, etc, toți știu că dacă apelezi la ei înseamnă că nu mai ai alternativă și că, astfel, ești la mâna lor. În termeni ?criminalistici?, ești de fapt în situația de a le plăti ?taxă de protecție?.
Statul român reprezintă cea mai puternică și mai extinsă rețea mafiotă căreia, zi de zi, milioane de oameni îi varsă în buzunare bani negri sub formă de taxă de protecție. Noi nu plătim statului impozite pentru a ne feri de hoți ci pentru a nu fi furați de chiar reprezentanții săi. Nu plătim asigurări de sănătate ca să ne vindecăm de vreo boală, pentru asta e șpaga, ci ca să nu ieșim din spital mai bolnavi decât am intrat, sau chiar cu picioarele înainte. Iar când se întâmplă înseamnă că, de fapt, n-am plătit suficient și, prin urmare, statul a trecut la represalii.
Împotriva acestei realități trebuie să protestăm, iar singura soluție e o grevă fiscală de proporții. O grevă împotriva statului criminal român. E aberant să plătim și impozite și să le dăm și șpagă. Ori una, ori alta. Cu șpaga măcar plătim direct un serviciu prestat pe loc. Impozitul e anonim, n-ai niciun control asupra lui și, la noi cel puțin, nu știi niciodată dacă a meritat să-l dai sau nu. Șpaga e mai cinstită.
Raul Zan
