După votul de duminică, mă uit la declarațiile domnului Simion și îmi pare că joacă rolul copilului care aleargă și se prinde de cârligul tramvaiului, convins că el conduce vehiculul, deși stă doar la coada lui.
Este evident că se numără printre cei trei mari perdanți ai scrutinului recent, poate chiar pe locul doi, deoarece înfrângerea lui Nicolae Ciucă era într-o anumită măsură de așteptat.
George Simion, însă, a pierdut și încearcă acum să pară curajos și să fie parte din poza de victorie. Totuși, preocuparea principală nu ar trebui să fie gesturile și imboldurile domnului Simion, ci situația gravă în care se află România.
Ne aflăm într-un impas major, cel mai dificil moment al ultimilor 35 de ani. Din păcate, votul recent a generat o frenezie delirantă printre cei care „țopăie pe morminte”, convinși că au câștigat un război atomic, deși în jur domnește pustietatea.
Fundamentele democratice ale țării sunt acum sub un real pericol.
Rezultatul votului de ieri validează mai degrabă modelul mesianic decât democrația, iar acest lucru se reflectă în postura providențială pe care și-au asumat-o ambii candidați din turul doi.
Ei transmit că soluția stă în forța lor unică, că nu este nevoie de fundamente instituționale sau vreun eșafodaj, ci doar de o persoană pură, de pe altă planetă, care să schimbe sensul rotației Pământului, unde tocmai au aterizat.
Un exemplu clar este doamna Elena Lasconi, venită din Câmpulung, care, deși conduce un partid ce a fost deja la guvernare și și-a arătat limitele, se prezintă ca o salvatoare fără de prihană, nou intrată în politică, și care rezolvă totul doar pentru că există. O postură similară adoptă și domnul Călin Georgescu, dar cu tușe mai groase și cu mai mult exhibiționism în spațiul virtual.
Rezultatul? România este într-o situație extrem de gravă, cu efecte vizibile deja, precum scăderea bursieră a marilor companii românești și impactul asupra încrederii investitorilor străini. O țară care poate genera o astfel de emulație politică în care victoria și-o împart radicalismul și ultraprogresismul ajunge să fie privită ca nesigură și impredictibilă.
Mai mult, viitorul Parlament va fi dominat de forțe despre care nu știm mare lucru. Este alarmant că personaje considerate inițial neeligibile chiar și de către domnul Simion și doamna Șoșoacă care i-au înfipt acolo vor ajunge să stabilească regulile guvernării și să legifereze pentru viitorii ani.
Partidele totuși democratice, fie ele PSD sau PNL, trebuie să renunțe la vendete interne și să-și concentreze eforturile pe alegerile de pe 1 decembrie. În caz contrar, România riscă să treacă pragul unei catastrofe politice și economice.
Mobilizarea responsabilă este esențială pentru menținerea unui minim de funcționare democratică și pentru evitarea unei convulsii sociale. România are nevoie de un efort coordonat pentru a rămâne pe linia de plutire, atât economic, cât și democratic. Dincolo de aceasta linie nu mai este decât înnecul colectiv.
