Faraonul all-inclusive

Acu’ dau din casă… Mai acu’ vreun an si ceva spre doi, când soțul Cristelei avea doar poluții filozofico-politice pe la podcasturi obscure iar rușii nu-i descoperiseră potențialul, Ciolacu n-avea pisica și hanorac, Ciucă (chiar, ce-o mai face marele general, speranța iubitorilor de uniformă din pandemie?) doar își silabisea titlul celei mai nelansate cărți din istorie iar Iohannis tăcea ca presedinte, vine într-o ședință de sumar șefa de la Politic.

Și-n începe să dea în noi cu acte. Uite, asta-i vila, asta-i contractul, asta-i hotărârea, ăsta-i constructorul, ăsta-i povestea, ăștia-s banii, ăsta-i beneficiarul. Totul credibil, până la “ăștia-s banii”. Bai, Dumi, las-o naibii, de unde-ți iese suma asta? N-are cum!

Acu’, nah, când ești șef la Politic nimeni nu se așteaptă ca matematica ta să depășească stadiul adunărilor și scăderilor până la maximum 600, câți parlamentari poate avea România într-o legislatură. La naiba, am fost reporter și şef de politic, ştiu cum e când făceam calcule.

Iar noi acum ne sufocam în milioane. De euro. Multe, multe milioane. Bani publici! Să faci un turn, nu să refaci o vilă deja ridicată și dotată.

Femeia o ținea pe a ei. Blindată cu hârtii, surse, excel-uri, ne vorbea de sume imense. Enervant de mari și pentru niște cinici trecuți prin multe. Eram acolo oameni cu ceva experiență, trecuserăm cei mai mulți prin vâltoarea lui Basescu şi a tunurilor date de camarila lui, unii prinseserăm faraonismele lui Nastase şi tunurile țărăniștilor tineri din vremea lui Constantinescu. Başca-l știam toți pe Iohannis că e faraonul all-inclusive că doar noi am dat primii imaginile cu paltonul de la Paris, ținutele aiurea și scumpe ale lui Carmen, mașinile din campanie, terenul de golf de la Neptun. La naiba, știam cine e personajul. Dar totuși, era prea mult. Chiar și pentru el!

Cum Dumitrache nu știe să mintă și nici să dea o știre până nu-i ea sigură, când îi spui că n-o crezi, explodează. Dumi, n-are cum! Mai fă o dată calculul. Folosește un abac, toate glumele misogine de le știam le-am încercat atunci. Ne-a dat foile, nah, faceți voi dacă sunteți așa de deștepți. Nu eram, da’ l-am făcut. Dracu’ să ne ia, ne-a ieșit la fel!

Sincer, nu ne venea să credem că Tutankamon și Cleopatra se întrupaseră în profesoraşul din Sibiu.

Restu-l știți, vila nerevendicată și nerecunoscută vreodată a bubuit pe ecranele mari și mici. Au venit alte și alte date, apoi alte scandaluri, alte idei de prea-mărire, lobby ca să i se găsească tăcutului o funcție internațională, etc.

Da’ suma aia tot n-am crezut-o. N-o scriu nici acum că tot nu-mi vine să cred. Între timp au apărut sumele pentru deplasările fostului “suveran”. Da, da, ştiu, primul suveranist al țării Iohannis a fost. La astea mă așteptam să fie mari, dar nu atât de mari.

Dintre toate pe mine una mă uimește. Ultima excursie de-o zi în Bulgaria! 50 de mii de euro, tătă. Ce Doamne-Iartă-mă să faci cu 50 de mii de euro în Bulgaria. Cât all inclusive poți să bagi în tine?

Sâmbăta când Trump l-a luat la mișto nespunându-i numele mă gândeam uite măi, cum e să rămâi în istorie ca ăla de care a făcut bancuri președintele SUA. Ți-a dezumflat fițele din 3 vorbe.

Acu’ cred că Iohannis ar putea intra în istorie pentru altceva: primul președinte care plătește pentru ce i-am plătit. În tabelul ăla zac capitole întregi din Codul Penal. Cineva a cerut, cineva a facilitat, cineva a plătit, altcineva a ascuns. Fapte și complicități. Președinte, consilieri, șefi de structuri de informații, premieri, miniștri, atârnători pe lângă Putere, samsari. Grup organizat de satisfăcut fantezii. Dacă un procuror trage de ațe, se lasă cu “mi-au cerut” şi “au dat” prin câteva palate. Sigur iese urât!

Și ar trebui să o facă. Lângă dosarul lui CG ar trebui ca ăsta să fie dosarul vedetă al anului. Este singura dovadă că am învățat ceva din spaima de la turul 1, iar statul român poate să fie sănătos. Un dosar nu din răzbunare, ci profilactic și preventiv.

Ca să nu se mai întâmple. Nici CG, nici alt faraon!