În ultimul deceniu, 2020 a fost mereu previzionat ca fiind anul în care se vor fi desăvărșit schimbările profunde: inteligența artificială a preluat deja multe dintre joburi, omul a cucerit mai mult din univers, ecologia este o industrie informatizată și este un control aproape farmaceutic asupra emisiilor de dioxid de carbon.
Utopii la fiecare pas, putem spune răspicat azi când realitatea este foarte departe: anul va fi probabil unul de recesiune economică globală și, cu siguranță,
unul în care se poate defini schimbarea invocată și visată.
La nivel politic este deja un trend setat în ultimii ani către oamenii care nu sunt văzuți ca făcând parte din sistemul clasic al partidelor vechi. Ironia face ca, potrivit principiului „cine nu-și cunoaște istoria este sortit să o repete“, generațiile tinere să caute azi „omul perfect“ cu fervoarea exploratorilor care au descoperit Americile. În aceste vremuri în care millennials sunt cei care preiau conducerea lumii, devine definitoriu felul lor de a tria oamenii: dacă are un element de
moralitate îndoielnică atunci nu poate fi model în nimic chiar dacă e un geniu al fizicii și, atenție, nici nu mă interesează să ascult ce are de spus. Odată înțeles acest mod de selecție putem analiza mult mai ușor derapajele care macină relațiile interumane și nivelul de ură care domină global societatea. În
esență, este căutarea „omului de tip nou“, fără pată, fără erori și fără niciun schelet în dulap.
Dacă în era comunistă „omul de tip nou“ era prezentat în filme, cărți și orice publicații bine cenzurate de conducători, azi imaginea este identică doar că ea este indusă într-un mod mult mai subtil prin acțiunile fiecăruia dintre noi, prin postările de pe social media, prin declarațiile de tip generalizant ce devin sloganuri: vrem partide noi, oameni noi, figuri noi – unde „nou“ este, în mod aparent naiv, similar unui om „curat“. Omul de tip nou al comuniștilor știm unde a dus.
Întrebarea la care trebuie să ne răspundem este ce efecte va avea această etapă în care suntem convinși că omul nou e invenția proprie și va revoluționa lumea. Primul rezultat este că dispar reperele în absolut toate domeniile și, implicit, dispare dorința de performanță generată în mod natural de existența acestora, dispare așteptarea realistă și deci răbdarea firească pe care ar trebui să o acordăm oricărui individ. Toate acestea nasc dezamăgire, neîncredere în orice lider
și, paradoxal, sporesc speranța în omul providențial care poate să fie altfel (fără să știm exact ce înseamnă altfel) și precum hamsterul în roată ne învârtim din ce în ce mai zgomotoși în acest cerc vicios.
Liderii adevărați nu trebuie însă că utați în Olimp, ci printre noi. Ei nu sunt perfecți, probabil că mulți vor spune „nu ne întrebați cum am făcut primul milion“ (iar facem recurs la istoria deja necunoscută multora), nu sunt fără pată, dar continuă să construiască. Noi ne ambiționăm în fiecare an să promovăm acești oameni care fac ceva valoros, dau locuri de muncă, inovează, greșesc și se ridică, fac lucruri în care cred. Ei sunt Românii care dezvoltă România.
Citește revista Români care dezvoltă România, disponibilă de luni la chioșcurile de presă din toată țara!
