Au uitat însă că cele două erau, până nu de mult, în aceeaşi barcă a lui Băsescu Traian. Acum este greu de spus cine a coborât între timp, pe cine a păstrat căpitanul de partea sa şi pe cine a aruncat peste bord. Dar dacă amândouă sunt tot în aceeaşi barcă dând la vâsle în acelaşi ritm?
Azi Elena Udrea a spus că mai bine ar fi arsă pe rug decât să mai fie implicată în acest circ. Şi prea puţini o cred. Căci adevărul spus din gura unui om acuzat de atâtea infracţiuni pare să fie minciună. Dar dacă totuşi asistăm la un circ pe care nu îl vedem de bucuria faptului că Udrea ar putea plăti pentru ce ne-a făcut? Dacă asistăm la un circ în care marionetele se salvează una pe alta în timp ce marele păpuşar petrece în sânul familiei sau merge la film şi în timp ce noi avem impresia că se face justiţie?
Nu este de mirare că dosarele Elenei Udrea au intrat în atenţia procurorilor după atâţia ani şi toate în acelaşi timp. Căci pe cât de multe ies la iveală când lucrurile sunt luate pe rând, pe atât de multe pot fi ascunse când se bate toba într-un spectacol zgomotos. Dosare făcute doar pe baza unor denunţuri, pedepse pentru cele mai mici dintre fapte şi cătuşe la facultativ; ce poate fi mai uşor pentru cineva care mai devreme sau mai târziu va trebui să plătească, decât să plătească pentru cele mai mici fapte, iar cele mari să fie uitate? Căci dacă cel care te judecă este în aceeaşi barcă cu tine, iar barca este condusă de cel care te protejează, atunci nu prea ai cum să te îneci. Poţi lua maximum câteva guri de apă, eventual cu suspendare.