Oricum ai privi lucrurile, decizia preşedintelui de a returna Legea pensiilor în Parlament e o mişcare abilă din care are numai de câştigat. Faptul că iniţial, la 21 septembrie în discursul din Parlament, şeful statului a susţinut legea în forma actuală a articolului cu privire la egalizarea vârstei de pensionare a femeilor şi bărbaţilor la 65 de ani, iar acum o respinge tocmai pe acest motiv, îi crează, e drept, un anumit disconfort.
E destul de greu să justifici credibil o asemenea răzgândire la distanţă de nici trei săptămâni. Ideea că în România femeile o duc mai greu decât bărbaţii, argument invocat acum de preşedinte pentru a cere reducerea vârstei de pensionare a femeilor de la 65 la 63 de ani, nu avea cum să-i apară ca un soi de ?revelaţie? produsă peste noapte. Dacă-i adevărat acest fapt el ţine de o realitate istorică de care n-ai cum să spui că te-ai fi ?prins? abia acum câteva zile.
Da, aici Traian Băsescu, ca în atâtea alte situaţii, poate fi acuzat de ipocrizie. Dar privind situaţia în ansamblu şi ţinând seama şi de contextul politic în care apare, această linie de atac rămâne secundară. Ceea ce contează în primul rând e că decizia preşedintelui plasează Opoziţia într-o postură defensivă şi o obligă să-şi reevalueze întreaga strategie de atac.
Legea va fi foarte probabil modificată în sensul cerut de preşedinte, dar opoziţia nu va mai avea aceeaşi forţă de convingere în contestarea ei, mai ales că argumentul fraudei din Parlament care a dus la adoptarea ei iniţială nu va mai exista. Iar unul mai de impact e greu de scornit de-acum. Asta nu înseamnă a spune că legea e bună şi deci Opoziţia n-ar mai avea, în continuare, motive s-o atace. Dar, cel puţin din punct de vedere politic, forţa unei noi contestări scade dramatic.
Lumea nu judecă niciodată subtilităţile unei legi. E greu chiar şi pentru specialişti să le explice iar pentru unii dintre ei chiar şi să le înţeleagă. Contează puterea de impact a argumentelor şi nu argumentele în sine sau logica lor formală. Iar aici Opoziţia se află, practic, în situaţia de a reîncălzi o ciorbă şi sunt puţini cei care o mai gustă cu aceeaşi plăcere.
Judecând strict politic, greşeala majoră aparţine PSD-ului care şi-a pus toate ouăle în acelaşi coş. A condiţionat acţiunea de suspendare a preşedintelui de decizia acestuia de a promulga Legea pensiilor în forma actuală, iar acum, din moment ce condiţia pusă nu se mai susţine, trebuie să se reinventeze. Băsescu le-a răsturnat coşul şi le-a spart toate oăule. Victor Ponta trebuie să-şi cumpere de-acum altele şi să le mai dea şi colegilor de partid. Din păcate, Legea pensiilor va rămâne aproape la fel de proastă, şi nu Ponta sau Geoană sau Iliescu vor fi afectaţi de ea deşi vina, de-acum, le aparţine şi lor.
Raul Zan
