La început i-a tratat cu condescendenţă, ba chiar cu un umil respect, ca de la şmecher la intelectual. Pentru un cititor de Cărtărăscu, s-a presupus întotdeauna că preşedintele îi invidiază cu adevărat pe cei care pot să buchisească un titlu de carte fără să dea senzaţia că îşi pun în mişcare prea mulţi neuroni. Paradoxal, din această frustrare s-a tras şi schimbarea de macaz ulterioară.
Profesorii nu au însemnat niciodată altceva decât o masă de manevră electorală. Indiferent de Guvern sau de partid, politicienii le-au promis bugete uriaşe în campanie şi le-au oferit doar firimituri de reformă când au ajuns la putere. Dar, de departe, maximul de perversitate în relaţia politicieni - profesori a fost atins de Traian Băsescu.
De la promulgarea cu cinism a legii privind creşterea salariilor, până la anularea ei fără scrupule, toate gesturile preşedintelui nu au fost altceva decât nişte minciuni poleite cu explicaţii contradictorii şi ridicole. Mai nou, scăpat de grijile unui nou mandat, Traian Băsescu şi-a dat arama pe faţă şi a răbufnit cu o ură viscerală faţă de dascăli.
Săptămâna aceasta, după ce i-a dat pe români afară din ţară, preşedintele Traian Băsescu a pornit cu avânt războiul direct cu profesorii României. Mai întâi le-a transmis că e mai dăştept ca ei, pentru că, spre deosebire de dascăli, el munceşte 16 ore pe zi. Apoi, i-a îndemnat să-şi mai ia un job, că "aşa-i în capitalism". Urmează să îi scoată din nomenclatorul de meserii, pentru că munca lor nu produce plus-valoare, ca în cazul ospătarilor şi tinichigiilor.
Din păcate pentru el, ce a reţinut naţiunea din ultimele aiureli prezidenţiale, e că "Zeus" munceşte 16 ore pe zi, dar îşi începe ziua de lucru cu o baie de o oră în piscina plătită de la buget şi cu o scobeală în ureche cu un beţişor cu vată la un singur capăt. Şi nici măcar această muncă nu o prestează cum trebuie, din moment ce e nevoie de niscaiva rivanol pentru a-l salva pe marele bărbat al ţării de zgărieturile auto-provocate.
Dar, cum spuneam, pentru un cititor de Cărtărăscu a fost deja prea mult să suporte în preajmă izul nesăbuit al intelectualităţii. Aşa că, profesorii, prima verigă slabă în lanţul structural al duşmanilor băsescieni, sunt primii muştruluiţi. Alţi conducători, acum 60 de ani, au ales în aceeaşi situaţie soluţia Canalului. Nu-i nimic. La cât de mult pare să fi scăpat hăţurile din mână în ultima vreme, nici pentru Traian Băsescu nu-i timpul trecut.
Bogdan Pitaru
