OPINIE. Guvernul Boc oferă Românicii de un an de zile o singură soluţie pentru ieşirea din criză: acordul cu FMI. Când nu mai sunt bani de pensii şi salarii, se aşteaptă tranşa împrumutului de la FMI, când scad salariile şi creşte TVA-ul, e pentru că aşa au zis cei de la FMI, când deficitul bugetar o ia razna, FMI e cauza. Şi, în aceeaşi logică, Guvernul Boc încearcă să convingă pe toată lumea că fără FMI "nu se poate."
Zilele acestea, când specialiştii minune de la FMI au venit într-o nouă vizită de lucru la Bucureşti, tot cabinetul Boc a dat din nou drumul şuvoiului de zvonuri economice: că se va discuta cu FMI scăderea cotei unice, chestiune infirmată, confirmată şi iar infirmată, că va mai creşte TVA-ul, că nu va mai creşte TVA-ul. Dar cea mai importantă dintre toate, informaţia lansată întâi pe surse, apoi prin vocea patronatelor, că România negociază deja un nou împrumut de la FMI. Cu alte cuvinte, români staţi liniştiţi: soluţia FMI veghează pentru tine!
Ce uită să spună actualul Guvern e că soluţia FMI nu a funcţionat niciodată, nicăieri. Iar cei care au apelat la ea au făcut-o în momente disperate, când politicile economice, îmrumuturile clasice la bănci sau programele anti-criză nu au mai fost de nici un ajutor. Cei de la FMI s-au manifestat în scurta lor istorie în lumea finanţelor ca nişte cămătari de lux. La fel ca datornicii care nu mai au nici o speranţă legală de a-şi achita dările şi apelează la cămătarii de cartier, care îţi dau rapid banii de care ai nevoie, dar te jupoaie pe urmă, specialiştii FMI au aplicat vechea politică a cămătăriei (interzisă legal în o mulţime de state), coafată în utopice planuri de salvare a economiilor bolnave.
De la haosul din Argentina, la însăşi precedentele experienţe ale României în acest domeniu, FMI nu a făcut niciodată altceva decât o încercare de a profita financiar de pe urma statelor intrate în criză de lichidităţi. Exemplul maghiar e cel mai recent şi cel mai aproape de situaţia actuală a României.
Guvernul vecin, prins şi el o perioadă în mrejele acordului cu FMI, a refuzat totuşi să asculte de specialiştii minune într-ale finanţelor publice şi a decis că a pune taxe suplimentare pe o populaţie oricum mai săracă decât acum câţiva ani e o prostie. În consecinţă, ungurii au impus taxarea suplimentară a băncilor, care au de unde da banii şi, moral, sunt şi responsabile de declanşarea actualei crize financiare. În consecinţă, FMI-ul s-a retras bosumflat din Ungaria, iar cei de acolo le-au spus politicos, la revedere.
În România nu există voinţă politică nici pentru a schimba un ministru care o dă săptămânal cu bâta-n baltă, darămite pentru o răţoială publică la cei de la FMI. Aşa că, deocamdată, toată ţara stă la mâna cămătarilor FMI până când or să vrea domnii Băsescu şi Boc. Din păcate, nimeni nu încearcă în această perioadă să găsească soluţii alternative la FMI. Şi e din ce în ce mai clar că, actuala guvernare, nici nu va încerca vreodată.
Bogdan Pitaru
