Îi urmăresc de multă vreme şi nu încetez să mă minunez de consecvenţa lor în penibil şi prostie. Nu-i căutaţi, că nu merită. Sunt anonimii bolnavi ai unei cauze imaginare. Eu i-am descoperit în timp, în multe cazuri involuntar, obligat şi de nevoia de a fi oarecum la curent cu tot ce se întâmplă prin măruntaiele politicii româneşti. Interesant în cazul lor, pentru că nu ei contează ca subiect aici, e că-ţi oferă imaginea în oglindă a ceea ce nu se întâmplă şi nu este de fapt PDL-ul şi şeful lor de suflet, tătucul Băsescu.
Cine mai ştie câte ceva din istoria bolşevismului poate descoperi câteva asemănări izbitoare cu istoria recentă a PDL. Şi nu, n-are nici o legătură cu ceea ce înţelege Traian Băsescu prin pericolul ?bolşevizării? acestui partid. Dimpotrivă, dacă în PDL se poate vorbi de bolşevism atunci tocmai Traian Băsescu e cel care l-a făcut posibil.
Partidul pe care l-a condus oficial vreo patru ani şi-l conduce neoficial de încă aproape şase funcţionează după următorul principiu: o armată de fanatici întreţin cultul liderului suprem pe care-l consideră încarnarea adevărului, lider care la rândul lui întreţine o altă armată de rechini pragmatici investiţi cu susţinerea logistică şi financiară a regimului său. Între fanatici, care se erijează în păstrătorii purităţii ideologice (vezi îndemnul lansat de Sever Voinescu de întoacere a PDL la ?băsescianism?) şi rechinii pragmatici apar mereu fricţiuni, tensiuni sau chiar conflicte deschise uneori. Dar sub aparenţa acestei agitaţii nu se ascunde de fapt nimic.
Ea se manifestă exclusiv prin voinţa liderului suprem, care o provoacă din când în când cu un dublu scop. Să de-a de lucru fanaticilor care au nevoie în permananţă de o cauză pentru care să lupte şi, de cealaltă parte, să-şi ţină sub observaţie armata de rechini. Astfel partidul rămâne sub controlul total al liderului, dând totodată şi impresia că are o viaţă internă, că dezbate probleme, că e dinamic, că e viu şi democratic.
Urmăriţi telenovela PDL din ultimele luni de când se tot vorbeşte de nu ştiu ce bătălie pe viaţă şi pe moarte între ?reformişti? şi ?conservatori?. Ce se întâmplă de fapt în PDL? Păi, nimic.
?Reformiştii? scriu pe bloguri, vorbesc pe la televizor, ţin seminarii şi conferinţe în care vorbesc într-una despre nevoia de schimbare în PDL, iar ?conservatorii? guvernează bine-mersi, fac bani şi adună putere. Iar Traian Băsescu mai iese din când în când şi le arată rechinilor vărguţa, ca să nu creadă ?reformiştii? şi fanaticii de care vorbeam la început că i-a uitat. Între timp, şi unii şi ceilalţi se duc frumuşel la Cotroceni să le mai predea Şeful o lecţie. Unora despre ce trebuie să facă la guvern, celorlaţi despre adevărurile fundamentale ale ?băsescianismului?.
Raul Zan
