Treziți din pumnii socialiști puși deoparte pentru campania electorală, liberalii au slobozit pe surse : dacă iese Ciucă Președinte, dacă va fi un scor bun pentru PNL la parlamentare, dacă le ies procentele pentru o majoritate și o guvernare “de dreapta”, atunci Ilie Bolojan va fi prim ministrul desemnat de PNL.
Pe surse, deocamdată. Nu asumat oficial.
Se tem urmașii lui Brătianu să nu le fie atacat Bolojanul, dacă ies public cu el.
USR-ul nu s-a temut să iasă public și să spună : vrem Bolojan premier.
Mai mult, Elena Lasconi a lansat și o teză pucistă la adresa lui Nicolae Ciucă : să preia Ilie Bolojan și partidul.
Prea mulți dacă și prea multe ezitări la PNL.
Senzația de bâlbâială devine cronică.
Să te afișezi repetat cu Nicușor Dan, o catastrofă administrativă și să-l ții pe surse pe Bolojan, cel la care fac pelerinaj toți primarii liberali (și nu numai) să vadă minunea de la Oradea/Bihor, asta înseamnă să nu înțelegi realitatea.
Bolojan are multe calități de care țara ar avea nevoie. Are și defecte, vizibile. Dar cine e perfect? Dacă modelul dezvoltării din Oradea/Bihor ar putea fi extins la întreaga țară, intrăm într-o zodie fericită. Infrastructură și modernizare, acestea vor fi cuvintele de ordine.
Păstrarea lui Bolojan de către liberali ca pe duhul din lampă este însă o mare greșeală. Din șirul lung de gafe de organizare și comunicare ale campaniei prezidențiale liberale.
Să ai un as în mână și să-l ascunzi până după terminarea jocului, asta înseamnă că ești din alt film. Unul vechi, un desen animat de genul Nu Zaieț, nu Pagadi.
(Citiți aici site-ul lui Radu Tudor)
