Veterinarul Oana Vasiliu a simțit să transmită un mesaj celor care au tendința de a "salva" animale sălbatice, din mediul lor, și ajung astfel să le facă mai mult rău decât bine.
Asta după ce a citit un articol de ziar despre Mugurel, un pui de căprioară luat din pădure de o femeie care credea că acesta fusese abandonat de mama lui. Fără să știe însă că, în astfel de cazuri, când simt un pericol sau apropierea oamenilor, căprioarele pleacă de lângă pui TOCMAI ca să nu atragă atenția asupra lor. Vrând, astfel, să îi protejeze, nu să îi părăsească.
Mesajul integral al Oanei:
Doamna Maria, acei ochii migdalați care vă priveau dintre frunze nu erau doar blânzi, erau și îngroziți. Îngroziți de prezența dumneavoastră, îngroziți că nu își vor mai vedea mama, care plecase tocmai pentru a nu atrage atenția asupra lui.
NU, nu ați înțeles bine, el nu vă implora să îl salvați, ci să îl lăsați în pace. Biberonul și atenția din partea oamenilor l-au format complet diferit față de viața pe care ar fi trait-o în sălbăticie. Ar fi trebuit să învețe să fugă la cel mai mic semn de pericol. Iar pentru un el, pericolul ar fi fost reprezentat chiar de oamenii si animalele cu care a fost împrietenit.
Deși frumos ornat cu figuri de stil, textul acesta este despre un animal răpit din neștiință, umanizat pentru propria plăcere ("ce mult ne-a înseninat viața"), apoi eliberat fără nicio aptitudine de supraviețuire.
Capacitatea noastră de a empatiza, duce la tendinta de a ne proiecta propria percepție asupra animalelor, când am putea să încercăm să le cunoaștem și să le înțelegem mai bine comportamentul. Spre exemplu, "regasirea fraților" s-ar fi terminat, cel mai probabil, cu lupte teritoriale.
Povestea lui Mugurel se repetă de nenumarate ori, în toată lumea. În puține cazuri se reușește reunirea cu femela și în puține cazuri animalele ajung în centre de reabilitare, unde oameni specializați își petrec sute de ore pentru a pregăti pentru sălbăticie un singur pui orfan.
"Lumea celor care nu cuvântă" nu este desprinsă dintr-o poveste citită la culcare copiilor. În realitate, doar cei puternici supraviețuiesc...și nu este treaba noastră să scoatem pe cineva din burta lupului.
Cu toate acestea, se putea spune că povestea lui Mugurel s-a încheiat. Dar doamna Maria a facut a doua greșeală, mai mare decât prima - a decis sa publice acest articol în ziar. Distribuirea acestor informații eronate, pe un fond emoțional, a dus, probabil, la "salvarea" mai multor pui aparent "abandonați". Cititorii și-au dorit și ei experiența de a salva și a avea un caprior ca membru al familiei.
Articolul cu Mugurel stă acum lipit pe un perete - ne va aduce aminte, în fiecare zi, că educația publicului este cea mai importanta responsabilitate pe care o avem față de animalele sălbatice.
› Vezi galeria foto ‹
Specialiștii în faună sălbatică atrag atenția asupra situațiilor in care NU este indicată preluarea unui animal sălbatic din mediul său, chiar dacă este vorba despre un pui aparent abandonat:
Dacă puiul de căprioară nu prezintă leziuni vizibile, urme de sânge și nu șchioapătă, nu are larve de muscă pe blană, sau dacă NU este confirmat că mama lui este moartă fără nicio urmă de îndoială, atunci acesta ar trebui lăsat în pădure.
De recomandat este ca cetățenii să nu intervină în astfel de cazuri, ci să ceară ajutor autorităților cu expertiză în domeniu.
