Cea de-a 29-a conferinţă a ONU privind schimbările climatice s-a deschis luni, la Baku, capitala Azerbaidjanului, cu un apel la cooperare globală în timp ce ţările în curs de dezvoltare solicită asistenţă de sute de miliarde de dolari, transmite AFP, citat de Agerpres.
„Este timpul să arătăm că nu este într-un punct mort cooperarea mondială. Este la înălţimea momentului", a afirmat secretarul executiv al Convenţiei-cadru a ONU privind schimbările climatice, Simon Stiell, în deschiderea conferinţei, fără a menţiona numele ţării care este pe buzele tuturor, şi anume Statele Unite.
Principala miză a COP29, care va dura până pe 22 noiembrie, este de a stabili cuantumul ajutorului pentru climă din partea statelor dezvoltate pentru ţările în curs de dezvoltare, astfel încât acestea să se dezvolte fără cărbune sau petrol şi să poată face faţă valurilor de căldură şi inundaţiilor. În prezent, cuantumul este de 116 miliarde de dolari pe an (stabilit în 2022), însă noul angajament trebuie să se ridice la mii de miliarde anual, cer ţările sărace. Însă ţările occidentale consideră nerealistă această cerere din perspectiva finanţele lor publice.
Preşedintele COP29, Muhtar Babaiev, a menţionat „sute de miliarde" în discursul său de deschidere de luni, dar niciun negociator nu şi-a dezvăluit intenţiile. Delegaţii au negociat până la ora 4 în noaptea de duminică spre luni.
„COP29 este un moment al adevărului pentru Acordul de la Paris", a declarat Muhtar Babaiev, ministrul azer al ecologiei şi fost director al companiei naţionale de petrol Socar.
Aproximativ 51.000 de participanţi sunt acreditaţi la acest eveniment, mai puţini decât la ediţia anterioară, găzduită în Dubai anul trecut.
Multe ONG-uri critică organizarea conferinţei într-o ţară care sărbătoreşte petrolul ca pe un „dar de la Dumnezeu" şi unde autorităţile au arestat şi urmăresc în justiţie mai mulţi activişti de mediu.
Va fi nevoie de o singură semnătură din partea lui Donald Trump, după preluarea mandatului de preşedinte, pe 20 ianuarie, pentru ca SUA să se alăture Iranului, Yemenului şi Libiei, ţări în afara acordului adoptat la Paris în 2015.
Acest acord reprezintă motorul care a făcut posibilă schimbarea traiectoriei încălzirii globale în ultimii zece ani cu aproximativ 3 grade Celsius sau mai puţin până în 2100, conform calculelor. Prevederile sale obligă lumea să limiteze încălzirea globală la 2 grade Celsius şi să continue eforturile de a o menţine la 1,5 grade Celsius comparativ cu sfârşitul secolului al XIX-lea. Anul 2024, torenţial pentru multe ţări, va fi aproape sigur la acest nivel. Dacă aceasta va continua pe termen lung, s-ar considera că limita climatică a fost atinsă.
Europenii promit să îşi dubleze eforturile pentru a compensa retragerea americană, dar puţini se vor deplasa la Baku. Nici preşedintele francez Emmanuel Macron şi nici cancelarul german Olaf Scholz nu vor participa la summitul la care vor fi prezenţi, marţi şi miercuri, aproximativ o sută de lideri. Doar o mână de lideri din G20 vor participa la reuniunea de la care va fi absent şi preşedintele Braziliei, Luiz Inacio Lula da Silva, gazda COP30 de anul viitor.
„Toată lumea ştie că aceste negocieri nu vor fi simple", a declarat ministrul de externe german Annalena Baerbock.
Adonia Ayebare din Uganda, preşedintele unui bloc de negocieri numit G77+China, care reuneşte ţările în curs de dezvoltare, avertizează că negocierile COP29 vor fi dificile. "De îndată ce vorbim despre bani, toată lumea îşi dă arama pe faţă", a mărturisit diplomatul pentru AFP.
Aceşti bani, în marea lor majoritate împrumuturi, fac posibilă construirea de centrale solare, îmbunătăţirea irigaţiilor, construirea de diguri sau ajutarea fermierilor pentru a face faţă secetei.
„Trebuie (...) să renunţăm la ideea că finanţarea acţiunii pentru climă este o lucrare de caritate. O nouă ţintă ambiţioasă în materie de finanţare a acţiunii climatice este în interesul fiecărei naţiuni, inclusiv a celor mai mari şi mai bogate", a subliniat Simon Stiell.
Însă starea de spirit în ţările bogate este una de austeritate (în Europa) sau de dezangajare internaţională (în SUA). Mulţi solicită Chinei şi ţărilor din Golf să contribuie mai mult. La această sugestie, negociatorul chinez a răspuns că nu se pune problema „renegocierii" textelor ONU, care stipulează în mod clar că numai ţările dezvoltate, conform unei mai vechi definiţii ONU, au obligaţia de a plăti.
