Dieta săptămânii, cu Lygia Alexandrescu. Oul, prieten sau inamic

Cu toate acestea, oul contine proteine, ovoalbumine, care sunt mai bine utilizate de organism decat proteinele provenite din lactate sau carne, tocmai datorita continutului ridicat de minerale si vitamine, are in compozitie vitamina D si ofera satietate, furnizand un continut caloric scazut. In plus, nutrientii din ou sunt cu atat mai asimilabili, cu cat oul este mai proaspat si provine de la o pasare furajata cat mai natural. Dintre toate alimentele, proporţia de aminoacizi din oua este cea mai apropiata de nevoile nutritionale umane.

Despre oua putem vorbi ca despre niste adevarate complexe energetice naturale care trebuie consumate cu masura. Din analiza unui ou de marime medie - 60 g, rezulta 38,4 g albus si 21,6 g galbenus, care au urmatoarea compozitie:

Albusul este o sursa foarte pura si ieftina de aminoacizi esentiali si cu catena ramificata, fiind considerat drept “proteina standard” la care ar trebui raportate toate proteinele. Albusul de ou nu contine colesterol sau alte grasimi, ci doar proteine, cateva Vitamine din grupa B-urilor si magneziu, potasiu. S-a constatat ca un consum ponderat de albus de ou poate reduce cu peste 50% riscul de boli metabolice.

De asemenea histidinele din albus faciliteaza absorbtia optima de minerale in celulele centrilor nervosi, favorizand instalarea unei stari emotionale pozitive.

O atentie speciala trebuie data riscului crescut al albusului de contaminare cu diversi agenti patogeni atunci cand este in stare cruda.

Galbenusul este componenta centrala si contine aproape toate tipurile de vitamine B, precum si vitaminele liposolubile atat de necesare in special iarna: vitaminele A, D, E si K, fiind unul din putinele alimente din natura care contin vitamina D. Bogatia de minerale este si ea mare, fiind prezenti in galbenus: calciul, magneziul, fierul si zincul. Bogat insa in colestrol, galbenusul trebuie consumat rational.

Galbenusul se asimileaza usor si rapid, spre deosebire de albus care se digera in timp mai indelungat si incomplet, daca nu este bine fiert.

Ou moale sau ou tare?

Oul fiert cleios (albus coagulat, insa galbenus partial fiert) este cel mai usor de digerat. Oul tare contine o albumina cu proteine denaturate structural si o valoare nutritionala mediocra. Prajirea oului conduce la pierderea valorii nutritionale a acestuia si la eliberarea de compusi cu toxicitate crescuta.

Oul alb sau oul maroniu?

Culoarea cojii oului nu este importanta si nu determina implicatii asupra compozitiei nutritionale a oului. Important este ca gainile de la care provin sa fie libere, crescute in conditii de maxima igiena, furajate cat mai natural si tratate la nevoie homeopat. S-a masurat un continut mai mare de acizi grasi esentiali Omega 3 in ouale provenite de la gainile hranite exclusiv vegetarian, fata de cele hranite conventional.

Ou de gaina sau de prepelita?

Faptul ca ouale de prepelita au mai putin colesterol este un mit. Insa, e adevarat faptul ca oul de prepelita contine mai multe vitamine B, mai mult fier si mai mult fosfor. Din acest motiv oul de prepelita a fost folosit inca din antichitate. Inca de atunci se foloseau la tratarea astmului bronsic, in afectiunile hepatice, gastrice si renale, la stimularea sistemului imunitar, in special al copiilor.