Bolile autoimune și ce trebuie să știi despre acestea

Diagnosticarea bolilor autoimune

Una dintre caracteristicile bolilor autoimune este că sunt greu de diagnosticat, iar simptomele acestora pot induce în eroare. Cea mai bună cale pentru identificarea afecțiunii, condiție esențială pentru un tratament adecvat, sunt testele de anticorpi. Nu există o singură analiză care să pună diagnosticul de boală autoimună, de obicei, fiind necesare mai multe teste specifice pentru confirmarea fiecărei boli și efectuarea de biopsii de țesuturi sau organe.

Unele teste de anticorpi sunt necesare în cazul mai multor afecțiuni nespecifice, cu scopul identificării, de precizie, a cauzei. De exemplu, testele cANCA sunt necesare pentru glomerulonefrită, hemoragie pulmonară, vasculită, diferite afecțiuni ale căilor respiratorii superioare, sinuzita sau otita cu evoluţie îndelungată, boli inflamatorii de cauză neprecizată și altele, în timp ce unele investigații au ca scop confirmarea unui diagnostic cum este identificarea anticorpilor în cazul infecției cu Helicobacter pylori, bacteria care provoacă ulcerele și cancere gastrointestinale.

De ce apar bolile autoimune

Deși nu se poate afirma cu certitudine care sunt cauzele exacte care duc la apariția bolilor autoimune, cele mai multe dintre aceste afecțiuni apar după o infecție sau un traumatism (o intervenție chirurgicală, o manevă medicală invazivă, de exemplu), prin activarea sistemului imunitar. Pe de altă parte, există și o serie de factori care sunt considerați ca fiind favorizanți, iar printre cei mai importanți sunt: bagajul genetic (anumite boli - lupusul și scleroza multipla, spre exemplu, au o importantă componentă ereditară), greutatea corporală (obezitatea este un factor care poate declanșa numeroase boli, inclusiv cele din categoria afecțiunilor autoimune), fumatul (considerat ca fiind factor declanșator, la unele persoane, pentru o serie de boli autoimune, precum lupusul, poliartrita reumatoidă, hipertiroidismul și scleroza multiplă), anumite medicamente (medicația în tensiune arterială, pentru scăderea colesterolului).

Mai sunt consideraţi factori de risc, cu potențial declanșator: stresul, sexul (femeile sunt mai predispuse, dacă există un exces de hormoni), deficiența cronică de vitamina D, excesul de zahăr și unii aditivi alimentari, consumați în exces, precum expunerea repetată la anumite substanțe toxice.

Mai trebuie spus că este o realitate faptul că, în ultimul deceniu, incidența bolilor autoimune a crescut, cauzele care pot explica acest fenomen fiind legate de factorii de mediu, dar și expunerea la infecții și diferite substanțe chimice. Sunt specialiști care susțin că această creștere a cazurilor confirmate de boli autoimune este urmarea progresului științific, care face posibilă identificarea mult mai ușoară a acestora.

Când trebuie să suspectezi o boală autoimună

Bolile autoimune au un tablou clinic complex și specific pentru fiecare categorie de afecțiuni în parte. În prezent sunt cunoscute peste 80 de boli de acest tip, mecanismul care duce la declanșarea lor fiind similar: anticorpii produși în organism atacă propriile organe.

La debut se poate vorbi, însă, de manifestări comune, care se regăsesc, de obicei, la majoritatea acestora. Simptomele sunt comune, similare cu ale multor boli, ceea ce trebuie să dea de gândit fiind durata, intensitatea și revenirea simptomelor, după perioade de acalmie. Astfel, oboseala cronică și incapacitatea de concentrare, o stare continuă febrilă sau subfebrilă, durerile articulare sau musculare, care nu au o cauză precisă, inapetența, anemia, starea generală rea, fără o etiologie clară, erupțiile cutanate de tip alergic și căderea părului, mărirea ganglionilor sunt indicatori care pot sugera inclusiv o boală autoimună.

Unele afecțiuni preexistente (alergiile, artrita, afecțiunile din sfera ginecologică, bolile inflamatorii intestinale) pot duce la instalarea unor boli autoimune. Sunt considerate, de asemenea, responsabile pentru apariția acestora infecțiile virale acute (gripele, bolile eruptive, infecțiile cu rotavirus, hepatita de tip B și C), care induc o stimulare intensă a sistemului imunitar care, ulterior, poate funcționa haotic.

Tratamentul

Primul pas pentru tratamentul bolilor autoimune este diagnosticarea corectă, iar aceasta implică examene complexe și analize de laborator specifice, cu referire expresă la testările de anticorpi.

Odată identificate, cele mai multe dintre afecțiunile de acest tip pot beneficia de tratamente care țin manifestările sub control. Bolile autoimune nu se vindecă, dar pot intra într-o fază de remisie care să permită continuarea unei vieți aproape normale. Tratamentele în sine au ca scop controlul răspunsului imun hiperactiv, ceea ce duce la ameliorarea simptomelor și a efectelor.

Bolile autoimune intră în categoria afecțiunilor grave, dar diagnosticate corect, pot fi tratate eficient, iar pacienții pot beneficia de o viață foarte apropiată de normal.

Sursa foto: shutterstock.com