Atât frunzele, semințele cât și tulpinile acestei salate verzi sunt comestibile. Planta apare în bucătăria tradițională africană, chineză, italiană, indiană, japoneză, nepaleză și pakistaneză. Din semințe se poate extrage ulei care se folosește ca și condiment, asemănător muștarului, însă are o aromă mult mai picantă.
În Rusia, acest ulei este foarte folosit în industria alimentară, la procesare, în compoziția conservelor, la prepararea anumitor feluri de mâncare și în producerea de margarine. De asemenea, muștarul pentru consum zilnic este obținut tot din Brassica juncea.
Frunzele sunt folosite în bucătăria africană și toate părțile vegetative ale plantei sunt folosite în bucătăria nepaleză, în special în zonele de munte ale Nepalului. Se poate asorta cu orez la cuptor sau fiert și cu carne de vită puțin condimentată.
Datorită gustului deosebit de picant al frunzelor, acestea se combină cu alte legume verzi pentru ponderarea aromei și rezultă o salată care are denumirea de salată mixtă.
Proteinele extrase din frunze se combină foarte bine cu pulpa de banană și se adaptează ca umplutură pentru plăcinte. Frunzele speciei pot fi folosite, datorită aspectului plăcut ornamental, pot fi folosite și la ornarea platourilor și a diverselor preparate culinare.
Citește și
Salata iute: beneficii pentru sănătate
Preparatele din specia de salată iute conțin per 100 g 26 calorii, fiind surse bogate de vitamina A, C și K într-un procent de 20%. Mai conțin vitamina E și calciu.
Frunzele conțin 92% apă, 4,5% carbohidrați, 2,6% proteine și 0,5% lipide. Semințele conțin 25-30% ulei.
Planta are proprietăți antibiotice, diuretice, emetice, galactogoge, stimulatoare. Se pot folosi în tratarea artrozelor, durerilor de picioare, reumatismului iar semințele sunt folosite de specialiștii chinezi în tratarea tumorilor iar în Coreea sunt folosite contra abceselor, răcelilor iar frunzele aplicate ca și cataplasme pe frunte pot lupta împotriva durerii de cap.
Salata iute poate fi cultivată cu succes pe tot teritoriul României, atât în spații protejate cât și în câmp, cu precizarea că în spațiile protejate ritmul de creștere și mărimea rozetelor cresc semnificativ.
Specia nu tolerează înghețul, suportă diverse variante tehnologice și poate fi înființată ca cultură prin semănat direct sau producere de răsaduri. Rezultate bune se obțin atunci când cultura este înființată primăvara devreme, atât în spații protejate cât și în câmp.
Spre deosebire de salată, emite mai greu tija florală și parcurge mai lent fenofazele, rezistând mult mai bine la temperaturi ridicate, motiv pentru care cultura poate fi înființată și în perioadele de vară mai călduroase, potrivit BRGV.
În cazul culturii în câmp, semănatul pentru producerea de răsaduri se poate face în prima decadă a lunii martie, iar plantarea în câmp după data de 15 aprilie.
