Transfăgărășanul este una dintre cele mai spectaculoase și cunoscute drumuri din lume. Construit între anii 1970 și 1974, acest drum montan străbate Munții Făgăraș, cei mai înalți din România, și leagă regiunile istorice Muntenia și Transilvania.
› Vezi galeria foto ‹
Acesta este adesea numit „drumul printre nori” datorită altitudinii impresionante până la care urcă și a peisajelor spectaculoase pe care le oferă. Denumirea poetică vine din senzația unică pe care o au călătorii atunci când conduc pe acest drum sinuos și abrupt, deseori înconjurat de ceață și nori, oferind o panoramă incredibilă asupra văilor și crestelor montane. În zilele senine, priveliștile sunt de neuitat, iar în zilele în care norii coboară, șoseaua pare să urce direct spre cer, oferind o experiență impresionantă și aproape suprarealistă.
Construcția dureroasă
Povestea tristă a Transfăgărășanului este însă una mult prea puțin cunoscută, marcată de sacrificii umane, suferință și condiții extreme, într-un proiect ambițios care, deși a dus la crearea uneia dintre cele mai spectaculoase șosele din lume, a venit cu un cost enorm, scrie descoperă.ro.
Transfăgărășanul a fost construit între 1970 și 1974, la ordinul dictatorului Nicolae Ceaușescu, într-o perioadă în care regimul comunist se temea de o invazie a trupelor sovietice. Planul de a construi o șosea strategică prin Munții Făgăraș, un loc extrem de izolat și periculos, a fost impulsionat de frica de un atac, dar și de dorința de a arăta puterea regimului comunist printr-o realizare impresionantă de inginerie.
Construcția acestui drum a fost însă una de o dificultate extremă. Terenul accidentat, altitudinea ridicată și condițiile meteo severe au transformat munca într-un adevărat calvar. Cei care au lucrat la construirea șoselei au fost în mare parte soldați din armata română și muncitori trimiși forțat în acest proiect, lucrând în condiții periculoase și adesea lipsite de echipamente adecvate.
Sacrificiul uman
Se estimează că sute de oameni și-au pierdut viața în timpul construirii Transfăgărășanului. Din cauza lipsei de echipamente moderne și a grabei impuse de regimul politic, muncitorii s-au confruntat cu avalanșe, căderi de pietre și prăbușiri de pe stânci. Munca era realizată adesea cu ajutorul dinamitei, folosită pentru a tăia drumul prin stâncile dure ale munților. Condițiile extreme au dus la o rată ridicată a accidentelor mortale, dar și la epuizare și boli din cauza climei aspre.
În plus, lipsa unei documentații precise face ca numărul exact al victimelor să fie necunoscut, iar poveștile despre acești oameni sunt rareori menționate oficial. Mulți dintre cei care și-au pierdut viața au rămas doar cifre într-un proiect monumental, iar amintirea lor a fost umbrită de gloria șoselei care atrage astăzi turiști din întreaga lume.
Amintirea uitată
Astăzi, majoritatea celor care conduc pe Transfăgărășan nu cunosc adevărata poveste a celor care și-au pierdut viața pentru ca acest drum să fie construit. Peisajele spectaculoase și recunoașterea internațională a șoselei au făcut ca sacrificiile să fie uitate în mare parte. Deși Transfăgărășanul este o bijuterie turistică și o realizare inginerească impresionantă, rămâne o poveste tristă dincolo de frumusețea sa, o poveste despre viețile pierdute în umbra unui proiect megalomanic.
Devenit popular în întreaga lume
De-a lungul anilor, Transfăgărășanul a câștigat recunoaștere internațională. Emisiunea britanică Top Gear l-a declarat „cel mai frumos drum din lume” într-un episod din 2009, iar acest lucru a crescut enorm popularitatea șoselei în rândul pasionaților de plimbări și aventură.
