Pe o parte a gardului: sărăcie, ode zilnice unui conducător prea iubit, fără nicio șansă la un viitor. Dincolo – tehnologie, ordine, un cult al muncii. Și o lume liberă. Însă, între aceste două lumi opuse, se întinde o rană veche de zeci de ani: familii despărțite, copii care nu și-au cunoscut niciodată părinții. Și părinți care au murit fără să știe ce s-a întâmplat cu copiii lor.
Reporterul Antena3.ro a ajuns în Zona Demilitarizată Coreeană (DMZ), la granița cu Coreea de Nord, în cadrul unui eveniment organizat de Asociația Jurnaliștilor din Coreea de Sud.
› Vezi galeria foto ‹
DMZ este o fâșie de teren care separă cele două state coreene. Are aproape 250 de kilometri lungime și 4 kilometri lățime. A fost creată în 1953, după Acordul de Armistițiu dintre Coreea de Nord, China și Comandamentul Națiunilor Unite, pentru a servi ca zonă-tampon între cele două țări.
Deși numele ei sugerează o zonă de pace, în realitate este considerată cea mai intens militarizată frontieră din lume: milioane de mine, garduri de sârmă ghimpată, capcane pentru tancuri și zeci de mii de soldați de ambele părți.
„Zona se intersectează cu paralela 38, despărțind peninsula în două jumătăți aproape egale”, ne arată Cindy, una dintre ghizii noștri, pe o tabletă. Pe drum, până la Camp Greaves – o fostă bază militară americană transformată în centru cultural – și apoi spre Observatorul Dora, de unde poți vedea Coreea de Nord, Cindy ne vorbește despre istoria acestui loc.
„Pentru noi, sud-coreenii, e ilegal să mergem în Nord. Ne-ar aresta imediat”, spune ea.
Dar dincolo de geopolitică, cifre și tratate, apar poveștile. Cele care dor.
„Am o prietenă foarte bună. Tatăl ei era în Sud când a izbucnit războiul. Făcea comerț. În Nord îl aștepta soția însărcinată. Nu s-a mai întors niciodată. N-a știut dacă a avut o fată sau un băiat. N-a știut dacă acel copil a supraviețuit. A murit cu dorul ăsta în piept. Prietena mea nu și-a cunoscut niciodată fratele sau sora. Tatăl ei a suferit enorm, deși și-a refăcut viața. Ultima lui dorință a fost să-și revadă familia din Nord. Dar nu s-a putut. A murit așa… fără să-și vadă copilul niciodată”, ne povestește Cindy printre lacrimi.
Se oprește o clipă. Inspiră adânc. Și continuă, cu vocea gâtuită: „Asta înseamnă războiul. Separarea. Milioane de familii distruse.”
Tot de la ea aflăm și povestea impresionantă a fondatorului Hyundai, Chung Ju-Yung. Născut în 1915 într-un sat din nord, a fugit în Sud pentru o viață mai bună. În 1998, a dus personal 1.001 vaci în Coreea de Nord – un gest simbolic. A spus că astfel își răsplătea țara natală pentru vacile furate din gospodăria tatălui său când a fugit.
Se spune că în Nord lăsase și o iubire din tinerețe.
„A căutat-o. Dar femeia murise cu doi ani înainte să ajungă el acolo cu cele o mie de vaci. Îmi pare rău că vă fac să plângeți azi, dar trebuie să știți aceste lucruri”, adaugă Cindy.
O întrebăm dacă vede posibilă reunificarea. Dacă mai există o șansă.
„Noi avem tehnologia, semiconductori, mașini. Ei au minerale rare. Coreea de Sud e bogată în tehnologie. Coreea de Nord e bogată în resurse. Cred că împreună s-ar putea dezvolta. Dar e complicat. Totuși... noi ne dorim foarte mult reunificarea”, mai spune ea.
Anual, peste jumătate de milion de turiști ajung să viziteze DMZ.
