Top 10 cei mai mari conducători din istoria Europei

Un conducător bun, un adevărat om de stat este o persoană care poate produce o schimbare profundă în societate, care modernizează şi care are o influenţă mare în jur, bazându-se în principal pe calităţile sale de lider. Un mare conducător are nevoie de multe trăsături: se face cunoscut datorită acţiunilor sale; aceste acţiuni pot pune capăt un sistem al violenţei, creând un spaţiu pacificat, pot fi sub forma unor victorii asupra altor naţiuni sau pot moderniza şi schimba întreaga ţară. Dintre nenumăraţii conducători pe care istoria i-a înregistrat, numai câţiva pot fi numiţi „cei mai mari” sau „cei mai buni”. În fiecare ţară se fac sondaje periodice care pun în discuţie personalităţile care au marcat cel mai mult istoria naţională. Percepţiile se schimbă de la o epocă la alta, însă unii rămân în mentalul colectiv pentru totdeauna.

1. Franţa: Napoleon Bonaparte
Napoleon Bonaparte este nu numai un mare lider francez, dar unul dintre cei mai mari comandanţi din istorie, care a venit la putere după Revoluţia Franceză care a înlăturat monarhia în Franţa. Napoleon a fost un înţelept, un geniu militar şi un strateg care a înţeles că numerele mai mari înseamnă şi o putere mai mare. Armatele sale erau mici, dar au purtat victorii răsunătoare în faţa unor inamici mult mai numeroşi. Codul Civil Napoleonian pe care l-a emis la începutul secolului XIX este încă actual în multe locuri. Strategiile sale militare şi atenţia pe care a acordat-o omului de rând l-au făcut faimos, având o influenţă mare asupra Franţei şi, nu în ultimul rând, a Europei.

Napoleon i-a condus pe francezi în perioada 1804-1815 şi a fost unul dintre cei mai renumiţi împăraţi din lume. Pe lângă eforturile de modernizare în domeniul juridic şi politic, a purtat numeroase războaie – susţinut de întreaga ţară – ajungând să cucerească întreaga Europă. Sfârşitul expansiunii a venit dinspre Răsărit, fiind oprit în ofensiva sa împotriva Rusiei, în 1812.

2. Anglia: Regina Victoria
În 1837, Regina Victoria a moştenit un tron care îşi pierduse din prestigiu, aflat pe marginea prăpastiei: Coroana avea o reputaţie proastă, cererea publică şi parlamentară pentru schimbări constituţionale creştea, ameninţând cu înlăturarea monarhiei. Victoria a răspuns acestor nevoi cu tact, adaptându-şi rolul epocii moderne. În loc să dicteze politici, a căutat să încurajeze miniştrii să urmeze anumite politici, în timp ce păstra o aură mistică a poziţiei sale. Mai mult, a dorit să conducă pentru oameni, mai degrabă decât peste ei. Niciun alt suveran nu a studiat funcţia sa mai mult şi nu a muncit mai din greu. Victoria a transformat monarhia dintr-un concept învechit şi absolutist într-o instituţie publică ce există şi astăzi.

Imperiul construit în numele său i-a dat Reginei Victoria o influenţă simbolică de neegalat în afacerile internaţionale. Mai mult, la sfârşit lungii sale vieţi, „bunicuţa Europei” avea numeroşi urmaşi pe tronuri în afara ţinturilor sale, dându-i un plus de autoritate în relaţiile internaţionale. Multe dintre reformele constituţionale şi juridice date în timpul domniei sale au fost exportate în toate colţurile lumii şi încă sunt în vigoare, în multe cazuri formând baza sistemului juridic internaţional modern. În plan social, se poate afirma că niciun alt monarh britanic nu a avut un impact cultural atât de profund asupra epocii sale.

Continuarea pe historia.ro