"Cântecul asta vorbeşte de sfârşitul copilăriei şi de momentul copilăriei în care copilul nu îşi pune problema fericirii. Fericirea nu e o noţiune pentru el. Copii iau totul aşa cum vine. Ei nu spun <sunt fericit> sau <am nevoie să fiu fericit>" a declarat Tudor Chirilă.
"Intrăm în viaţa şi începem goana asta după fericire şi uităm să trăim. Cântecul este un tribut unei perioade pe care ar trebui să o recompunem daca am putea. <Copilul care aleargă către mare> e o nostalgie, nici măcar un regret" mai spune el.
Chirilă povesteşte din experienţa personală despre acest moment al maturizării şi al intrării în viaţa încărcată de griji a adulţilor.
"La vârsta de 9 ani am realizat că tatăl meu m-a făcut la o vârstă foarte înaintată şi că s-ar putea să îl pierd. Şi de la vârsta de 9 ani am început să mă rog ca tatăl meu să plece din lumea asta într-un moment în care eu voi fi destul de matur ca să pot să supravieţuiesc acelei piederi. Atunci a început sfârşitul copilăriei" a declarat Tudor Chirilă la "Sinteza zilei".
