A studiat la Universitatea Națională de Muzică București, apoi și-a continuat studiile de master la Universitatea Salford din Manchester, unde a avut niște performanțe remarcabile și unde a ajuns să predea și altor studenți ce o pasionează pe ea cel mai mult. Compune muzică pentru filme, reclame și alte numeroase proiecte pe care le pregătește, iar când e întrebată care sunt sursele ei de inspirație, se gândește la poveștile desprinse din istoria și cultura României, pe care încearcă să le ducă și peste hotare cu fiecare ocazie, prin fiecare creație de-a ei. Astăzi, pe 15 ianuarie, când se împlinesc 170 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu, Adina lansează primul album inspirat din poeziile regretatului poet român, album numit "Poems – A Collaboration in Space and Time".
- Cine este Adina Nelu?
"Adina Nelu este, în primul rând, un om de muzică. Atunci când nu compun, interpretez sau predau muzică, îmi petrec timpul citind sau vorbind despre ea, ca să nu mai zic ascultând-o. Sunt primul și singurul muzician dintr-o familie de melomani, ceea ce a funcționat în avantajul meu: la școală învățam să analizez muzică la nivel microscopic, iar când ajungeam acasă vedeam cum trebuie, de fapt, să fie consumată.
Locuiesc în Marea Britanie de aproape 3 ani și nu ratez nicio ocazie de a vorbi despre cultura și istoria României. Ca dovadă, când sunt în țară, principala mea problemă este cum să împachetez ceramica de Horezu în bagaj ca să mă întorc cu ea intactă – am prieteni britanici care deja mi-au dat de înțeles că ar vrea o colecție întreagă".
- Cum a început călătoria în jurul muzicii?
"Călătoria mea muzicală a început dinainte de a mă naște, odată cu dorința mamei mele de a avea o fetiță care să cânte la pian. De obicei genul ăsta de situații se termină prematur și cu frustrări, când copilul își dă seama că nu vrea să facă muzică, însă circumstanțele au făcut ca în cazul meu să meargă. N-aș ști să îți spun cum exact, dar cred că am avut amânadouă mare noroc!
Am început să studiez muzica la 9 ani și m-am oprit abia la 24, timp în care am făcut o călătorie propriu-zisă: după terminarea studiilor de licență la Universitatea Națională de Muzică București, am decis să urmez un curs de Master în Manchester".
- Cât de mult a contat experiența ca backing vocalist în trupa Paulei Seling pentru parcursul tău muzical?
"Paula a avut încredere în mine: m-a scos din zona de confort și m-a pus pe scenă. Deși aveam numai 20 de ani și nu mai cântasem pe scene atât de mari, ea m-a tratat ca pe un muzician profesionist. Am “furat” de la ea tehnici vocale, de machiaj, chiar și seriozitatea studiului – de multe ori se întâmpla să studiem împreună solfegii sau cursuri de Istoria Muzicii pe drum! Colaborarea noastră de scenă a fost întreruptă de plecarea mea din țară, însă încă suntem extrem de apropiate și puțini știu că, începând cu 2018, toate variantele pieselor ei în limba engleză sunt traduse de mine. După experiența asta, standardele mele profesionale au crescut iremediabil, ceea ce m-a pregătit mult pentru ce avea să urmeze"
- "Cred că aveam vreo 15 ani când am pus cap la cap primele acorduri"
"Ca să spun povestea completă, cu un an înainte descoperisem trupe Muse și mă "îndrăgostisem" profesional de front man-ul lor, Matt Bellamy- cânta vocalm la chitară și pian, compunea și aranja toate piesele! Mi-am zis că așa vreau să ajung și eu, așa că am început să integrez ce învățasem la orele de pian cu timidele linii vocale de început. Ca orice songwriter, am început și eu cu cover-uri - preluări și reinterpretări de piese ce îmi plăceau. Pentru că registrele vocale diferă între femei și bărbați trebuia să transpun constant piesele de la Muse în tonalități în care puteam și eu să le cânt. Așa am descoperit eu primele reguli de armonie muzicală, care aveau să ne fie predate la școală abia după câțiva ani.
Îmi amintesc că prima compoziție a fost influențată de piesa Fragile Tension a celor de la Depeche Mode, deși eu ascultam mai mult rock alternativ și clasică la vârsta aia. În anii ce au urmat, am scris peste 50 de cântece în engleză care însemnau totul pentru mine la momentul respectiv. Petreceam ore întregi cântându-le (fără vreo tehnică vocală, spre îngrijorarea mea de acum), ceea ce m-a ajutat enorm să înțeleg cum funcționează muzica".
- Cum ți-ai descrie creațiile muzicale?
"Termenul de sonic storytelling mi se pare cel mai potrivit pentru a descrie muzica mea. Atunci când compun pentru imagine, în procesul meu nu există decizie creativă care să nu poată fi explicată de narațiunea pentru care scriu. Toate alegerile stilistice, de instrumentație și tehnicile componistice folosite sunt metafore pentru acțiunea filmului. Când nu scriu pentru film, întotdeauna urmăresc o poveste sau un fir narativ imaginar care dictează direcția muzicală".
- Și ce compui în general?
"Compun muzica pe care eu mi-aș fi dorit să o aud pe vremea când nu aveam încă abilitatea de a o scrie. Și, cel mai important, îmi place ca muzica mea să spună povești frumoase. Fie că este povestea obscură a unui translator român din anii ‘70 sau o antologie de mituri și povestiri vechi românești, prin muzica mea încerc să scot la lumină lucruri care m-au impresionat și care mi-au îmbogățit cultura și înțelegerea".
- Atunci când compune muzică pentru proiecte personale, își găsește inspirația în istoria și cultura României, în poveștile care o impresionează.
"În ceea ce privește muzica de film, inspirația principală este materialul sursă. Nu accept proiecte cu care nu mă identific sau în care nu cred, tocmai pentru a păstra o legătură sinceră între film și muzică.
În proiectele personale, mă inspiră foarte tare istoria și cultura României. Sunt atât de multe episoade emoționante prin nedreptatea lor: de la închisorile politice ale comunismului, la felul în care folclorul autentic a fost transformat de regim în ceva artificial și de duzină. Răspunsul este același: poveștile mă inspiră și despre povești scriu".
- Ca dovadă, poezia eminesciană a inspirat-o atât de mult încât a decis să fie chiar subiectul lucrării ei de disertație. Compozițiile și povestea din spatele lor le-a transformat într-un album (Poems – A Collaboration in Space and Time) pe care îl lansează chiar astăzi, pe 15 ianuarie, de ziua marelui poet român.
"Poems – A Collaboration in Space and Time este, de fapt, subiectul disertației mele. Ceea ce m-a atras foarte mult este povestea lui Corneliu M. Popescu, un băiat excepțional care a murit la doar 18 ani în cutremurul din ‘77, lăsând în urmă un volum de traduceri eminesciene care este acum considerat unul dintre cele mai bune. Traducerile în engleză au fost publicate postum în anul 1978 sub titlul Mihai Eminescu, Poems. Nu îmi explic cum a reușit un copil să facă niște traduceri geniale în timpul regimului comunist, când în școli se preda mai degrabă limbă rusă, iar engleza era total neglijată. Și ce viziune trebuie să fi avut el, adolescent fiind, să considere că opera lui Eminescu trebuie promovată în occident (unde, de altfel, își și găsea influențele), în mijlocul unui regim recunoscut istoric pentru naționalismul lui nefiresc! Cum a ajuns volumul ăsta să existe mă depășește, însă, cum am aflat de el, am știut că trebuie să îl scot la lumină.
În 2018 porneam proiectul prin sesiunile de înregistrări cu actori britanici cărora le-am făcut o selecție de poezii în funcție de calitatea expresivă și timbrală a fiecăruia. Din cele peste 20 de înregistrări, am selectat 3 pentru care am scris o muzică “organică”, care să răspundă la interpretare, la tonul vocii și chiar și la elementele prosodice ale versurilor. De exemplu, în You Never knew My Soul (Tu nu mă cunoști), toate motivele melodice imită prosodia versurilor alăturate, fiecare silabă fiind redată de câte un sunet, iar tema principală, expusă la final, inițial era gândită să fie cântată de un cor pe cuvintele titlului.
Primul “public” al albumului a fost comisia de disertație a University of Salford, unde am absolvit cursurile de Master în compoziție muzicală. Atât compozițiile, cât și povestea ce stă la baza lor au fost atât de apreciate, încât am decis să le lansez sub forma unui album care va fi disponibil pe toate platformele de streaming începând cu 15 ianuarie 2020. Trebuie să menționez că întreg conceptul a fost ilustrat în mod excelent de Petra Martin, care a creat coperta de album folosindu-se de o combinație de texturi de carte veche cu elemente vizuale minimaliste, moderne. Împreună, creează o metaforă vizuală perfectă pentru titlul albumului: A Collaboration in Space and Time".
- Ce compozitori asculți?
"Întotdeauna a fost o întrebare complicată pentru mine, însă răspunsul devine simplu atunci când platforma de streaming îți sintetizează gusturile muzicale în niște statistici: Spotify mi-a spus că Debussy a fost compozitorul meu preferat în 2019. Brian Eno ocupă un loc special în playlisturile mele pentru albumele lui ambientale și metodele lui componistice neconvenționale, ca muzica generativă sau deja celebrele Oblique Strategy Cards. Ascult și Max Richter pentru că a popularizat stilul de contemporary classical, axându-se pe minimalism, și chiar a folosit cuvântul vorbit – spoken word – în compozițiile sale. De asemenea, l-am descoperit de curând pe Karl Jenkins și toată opera sa corală.
Dintre compozitorii de film, îmi plac foarte mult Morricone (The Mission), Murray Gold (Doctor Who) și Mica Levi (Jackie), pentru score-urile ei experimentale care par a fi desprinse de pe scenele de muzică contemporană cultă. Momentan ascult Hildur Guðnadóttir, care tocmai a devenit prima femeie compozitor solo care a câștigat Globul de Aur pentru Best Original Score (Joker). Din punctul meu de vedere, este un eveniment care va influența foarte mult direcția muzicii de film în viitor".
- Care consideri că sunt cele mai mari realizări de până acum și cum ți-ai dori să evolueze lucrurile?
"Absolvirea Masterului cu Distinction, cel mai înalt grad din sistemul de învățământ superior din Marea Britanie, este o realizare pentru care am muncit foarte mult și care încă mă bucură. La scurt timp, am scris muzica pentru primul meu lung-metraj, ceea ce este un punct de referință în viața oricărui compozitor de film, iar acum sunt pe cale de a începe să lucrez la cel de-al doilea lung-metraj în colaborare cu un regizor din Londra.
Cea de-a treia și cea mai mare realizare este că între timp am devenit cadru didactic asociat al University of Salford pe cursul de Applied Composition. E minunat să știu că pot preda lucrul care mă pasionează cel mai tare într-o universitate britanică recunoscută la nivel național pentru calitatea cursurilor de compoziție și tehnologie muzicală.
În viitorul apropiat, îmi doresc să încep studiile doctorale. Anul trecut a fost foarte dens în activitate profesională, dar sper ca, la un moment dat, lucrurile să se liniștească și să îmi permită timpul și claritatea necesare pentru a găsi un subiect de cercetare căruia să mă pot dedica".
- Cum privești tu muzica secolului 21?
"Muzica de acum este definită de tehnologie ca interfață principală în toate stadiile ei de creație. Termeni ca studio composer sau virtual orchestration sunt esențiali în cursurile universitare de compoziție tocmai din acest motiv. Linia dintre sunet muzical și zgomot devine tot mai neclară, iar sound design-ul reprezintă acum o alegere de instrumentație. În paralel, avem metode de procesare și sinteză audio care au devenit din ce în ce mai disponibile și user friendly, cum ar fi sinteza granulara – software-urile de început arătau mai degrabă ca o interfață științifică decât creativă.
Idealul arhetipal de muzică nu mai corespunde cu realitatea, dacă a corespuns vreodată, iar orice convenție menținută în mod artificial de unii profesioniști cu viziune învechită nu reprezintă decât o invitație la depășirea ei – dacă mai merită să fie depășită.
Stilurile s-au ramificat mai mult decât orice muzicolog poate să înțeleagă și legăturile dintre muzică și cultură au ajuns parcă mai strânse și mai greu de urmărit ca niciodată după ce internetul a eradicat constrângerea spațială a unei comunități fizice – cultura memetica are acum muzica ei!
Mai mult, “democratizarea” muzicii prin popularizarea și simplificarea software-urilor de compoziție și apariția platformelor de streaming a dus la o explozie creativă printre neprofesioniști, ceea ce nu e neapărat ceva rău. Adolescenții lansează acum hit-uri sau explorează segmente muzicale obscure care nici nu existau acum câțiva ani, ceea ce mi se pare fascinant. Cum diversitatea culturală este tema secolului 21, aceasta se aplică și în domeniul muzical: avem de toate pentru toți.
Cred că avem acum mai multe posibilități creative decât am avut vreodată și decât putem procesa mental. Singura limită este creativitatea compozitorului".
- Cântă din voce, e instrumentist, compune muzică pentru filme, documentare, reclame, pentru oameni, este ceea ce am putea numi un artist complex. Totuși, dacă ar fi să aleagă un singur drum dintre toate acestea, ar alege cântatul. "E o formă de meditație pentru mine".
"Cum inovația apare întotdeauna la granița dintre domenii, și noi, ca artiști, suntem produsul unei fuziuni de experiențe și simțiri adunate din tot felul de domenii care nu au o legătură evidentă cu artefactele creativității noastre, însă care le-au influențat în mod subtil. Cred că orice aptitudine sau înclinație, artistică sau nu, dictează procesul creativ al unui artist, iar dacă acesta ar alege drumul hiperspecializarii, sunt sigură că am avea cu toții de pierdut.
Ăsta e răspunsul lung. Răspunsul scurt este probabil cântatul – e o formă de meditație pentru mine. Mi-aș dori să uit pentru o zi toate cunoștințele muzicale și să pot să cânt o piesă fără să analizez traseul armonic, instrumentația sau ce notă urmează. Sunt absolut sigură ca mă bruiază".
Citiți continuarea interviului și mai multe detalii despre Adina Nelu aici.
