Un lungmetraj care a surprins într-un mod prea aproape de adevăr viaţa satului din Epoca de aur, cenzurat copios de sistem şi trimis spre distrugere, a supravieţuit miraculos printr-o copie. Reîntors din Australia, unde a fugit de comunişti, regizorul Iosif Demian a descoperit copia. La 35 de ani de la filmări, la Sibiu este programată lansarea oficială a „Baloanelor de curcubeu“, scrie adevarul.ro.
Într-un sat nenumit de la marginea Dunării, Dorel Vişan interpretează rolul lui Ene Lelea, un preşedintele de CAP care, trecut de prima tinereţe, decide să îşi vadă şi de propria viaţă şi să se aşeze la casa lui. Şi-o alege drept mireasă – spre invidia celorlalte mândre din sat – pe Lia, al cărei rol este jucat de Magda Catone, dar care iubeşte pe altcineva, un tânăr tocmai a ieşit din puşcărie, unde a fost trimis după ce a fost prins împuşcând o căprioară. Iar cum nici în vremea comunismului iubirea nu cunoaşte îngrădire, la două zile după nuntă Ene Lelea este părăsit de Lia pentru tânărul care e şi sărac, pe deasupra.
În comedia-lungmetraj, preşedintele de CAP, un fel de far călăuzitor al întregului sat, încearcă să înţeleagă de ce a fost lăsat de căruţă. „Cum e preşedintele vostru, tovarăşe?“, întreabă un ziarist, la finalul filmului. „E un zbir şi un prost, tovarăşe“, este răspunsul dat tot de preşedintele de CAP. Această replică de la final, care – în viziunea cenzurii din acele vremuri – putea face trimitere la preşedintele Nicolae Ceauşescu, a fost doar unul dintre motivele care au dus la interzicerea filmului.
Filmul regizat de Iosif Demian a fost cenzurat de la bun început, deoarece în viziunea cenzorilor, titlul din scenariu – „Cu mâinile în grâu“ – nu se potrivea, făcând aluzie la furt. Cenzura specifică timpurilor s-a lungit, însă, extrem de mult şi după ce filmările s-au încheiat. Umorul prin care este surprins absurdul vieţii din satul comunist n-a fost pe placul comisiei de cenzori.
