Această tristă poveste merită citită de oricare dintre noi. Cu siguranță toți am simțit cel puțin o dată acest sentiment prezent de fapt din ce in ce mai des în viețile noastre.
”Draga frica, m-am gandit sa-ti scriu, si sa-ti spun ceea ce nu am avut curajul pana acum sa-ti spun. Pana si la initiativa asta simt o oarecare teama fata de tine, insa este timpul sa lamurim niste aspecte.
In primul rand da-mi voie sa fiu sincera, si sa-ti spun ca te urasc din suflet. Am motive nenumarate pentru aceasta ura, dar nu ti le voi mentiona pentru ca m-as rani singura. Foarte mult timp te-am lasat sa-mi controlezi alegerile si actiunile, ca mai apoi sa traiesc cu regrete. Am facut din tine regina iar tu te-ai asezat cu toata increderea pe tronul inimii mele.
Esti rece si nepasatoare cu toti, nu numai cu mine, dar eu parca te-am bagat prea mult in seama. De mic copil am ascultat de tine si de foarte putine ori m-am bucurat de lipsa ta. Pana sa inteleg ca tu esti doar o emotie, eu am crezut ca tu esti Dumnezeu. Am auzit ca tu esti folositoare si chiar necesara, dar tu provoci dezastre. Paralizezi atat fizic cat si psihic.
Faci din inima unui copil si inocenta lui, vina si rusine, ca mai tarziu, la finele vietii noastre , sa te transformi intr-un morman de resentimente si neputinta. Cine si de ce te-a lasat sa existi? Oare cum ar arata vietile noastre fara tine? Nu as fi stiut de existenta ta si de efectul tau, daca nu mi s-ar fi spus. Si odata ce te-am lasat sa intrii, ai luat toata puterea mea asupra ta. M-ai condus acolo unde ai vrut si cand ai vrut, eu nefacand altceva decat sa ma supun. Ti-a placut, nu? Ar trebui sa fii trasa la raspundere si sa fii inchisa, dar tu stii ca nu este posibil si-mi razi in fata.
Draga frica, nu-mi mai este frica de tine, pentru ca lipsa ta inseamna prezenta dragostei, iar tronul apartine ei. Hai, da-te jos de acolo! Te-am carat asa mult in spate, ca mi-ai lasat urme pentru toata viata, dar nu am sa o mai fac. Ia mergi tu pe picioarele tale, sa vad cat de departe poti sa ajungi.
Dar stii ceva? Nu cred ca este vina ta de fapt, ci acelui care iti acorda prea multa atentie. Asadar, tu nu vei disparea definitiv, este imposibil. Mai sunt multi care te lasa sa fii stapana peste vietile lor. Iar daca stau bine si ma gandesc, fara tine nu am stii ce este pericolul, prin urmare am sa-ti dau ce este al tau, dar sa nu crezi ca suntem prietene! Ei, acum ca m-am descarcat, ma simt mult mai bine, insa mi-a luat ceva timp… Ramai acolo unde iti este locul frica! Eu am de reparat niste rani si de mers mai departe. O perioada sunt ocupata, asa ca nu ma cauta!
